Lenea intelectuala si lipsa de valoare a unora care urmaresc doar obtinerea titlului de doctor pentru a obtine bani in plus la salariu.
Din cauza sistemului care e modelat in asa fel incat sa recompenseze cantitea nu calitatea.
La angajare si la promovari li se cere un numar de articole publicate, nuintereseaza pe nimeni daca cercetarea aia are vreun sens sau nu, trebuie doar sa fie acolo sa se puna ca numar.
Can oamenii vad ca cercetarea de calitate cade in sistemul romanesc in urma cantitatii oamenii se conformeaza.
Pe langa asta a fost si un context "isoric" care a aparut la noi. Dupa 90' cand am intrat in democratie elita politica romaneasca s-a format din ramasitele sistemului comunist, care a promovat din rasputeri oameni mediocrii in diferite functii doar pentru ca aveau origini muncitoresti la acestia s-au adaugat si primii afaceristi ai tarii care erau de fapt in mare parte..bisnitari, oameni care dupa 90' aducau marfa din diferite tari si vindeau la populatia setoasa dupa marfa din magazine.
Ei bine, in 99' sau 2000 cand s-a dat legea invatamantului cu taxa si au aparut universitati precum celebra "Spiru Haret", acelsti oameni care aveau functii, bani au simtit ca le liseste ceva. titlurile asa ca au fost create celerele fabrici de diplome si de aia tot vedem cate un scandal la academia nationala de informatii "Mihai Viteazu" pentru simtplul motiv c aacolo a fost cel ami usor sa isi dea titluri si diplome, era in sistem inchis unde nu ii controla nimeni.
Ei bine, modul in care functioneaza sistemul precum si contextul istoric au dus la problema de azi. Ea nu se va rezolva prea repede dar cred totusi ca nu mai e atat de pregnanta.
Problema cea mai mare e cu plagiaturile de la licenta, ca aia sunt marea masa a plagiatorilor.
Pentru că așa au făcut și facultatea, au fost lăsați să promoveze așa, s-au obișnuit.
Am avut un coleg care în 1974 a plecat în Australia la ANU la doctorat. Când a fost gata lucrarea lui de doctorat a fost trimisă anonimă. fără numele lui pe ea, la 5 universități de top din 5 continente, spre evaluare. Dacă nu era ceva nou și de valoare în ea, nu primea titlul de doctor în fizică. Fosta mea studentă D.A.C.O.S. ( are un nume așa, mai lung) a fost doctorandă 9 ani la Tokyo Daigaku ( am ajutat-o eu să ajungă acolo). A durat 9 ani, căci până lucrarea ei nu a fost de valoare, până nu a adus ceva nou în știință, nu i-au acordat titlul de doctor. De aceea acea universitate este printre primele din lume. Dacă dăm drumul la doctorate copy paste, doar ca să ne mândrim noi local că avem și noi universități, institute de cercetare, să nu ne mirăm de ce iese.
Înterzici copy-paste, totul se schhimbă. Fostul meu prieten I.A.S. membru coresoondent al Academiei Române, acum decedat și-a dat demisia din comisia ce validare a doctoratelor din acest motiv a facilității cu care se acordă titlul de doctor, de către această comisie, cu pile, pe românește. Apoi mama și tata, profesori universitari promovează fiul și fiica pe post de asistenți, doctoratele se acordă pe puncte staliniste, cum făcea și musca pe fereastră. Iese mama și tata la pensie, copii le iau locul prin concursuri cu dedicație și învățământul universitar se transformă în sinecură de familie. Corupție pe tot frontul.
Pentru ca societatea românească nu face diferența între plagiat și sintetizat.
Majoritatea profilor Universitari care scriu cărți, scriu cărți de sinteza din care își fac cursurile, pentru studenți.
Nu scriu cărți de cercetare în care sa prezinte o descoperire noua.
Cărțile de sinteza nu sunt plagiat. Nu poți sa reinventezi roată. Atâta timp cât fiecare carte are bibliografie comentata și aparat critic, nu este plagiat, chiar dacă ia informații din alte cărți.
Pentru ca suntem generatia 'Copy' Paste' si pentru ca e mai usor sa copiezi decat sa iti pui mintea la contributie