De ce nu avem bun simt si empatie pentru seamanul nostru in general?
De ce trebuie sa suferim ca apoi sa stim ce e suferi ta?

Empatia e scarboasa. De ce? Tu daca esti empatic cu cineva esti clar prost. De ce? Pentru ca oamenii vor chestii diferite iar bun simtul inseamna sa nu analizezi nimic si e cea mai usoara varianta si cele mai usoare variante sunt cele mai proaste...analizeaza situatia. Tu suferi pentru ca ceva. El sufera pentru ca ceva. Dar pe langa suferinta aia trebuie sa faci ceva tu sa fie cum vrei..si eu personal am pus mana pe carte iar atunci cand cineva critica pe cineva o spune din punctul sau de vedere, e exprimare libera desi libertatea nu exista ci doar senzatia ca o ai.

Daca stii ca nici persoana respectiva nu are empatie pentru tine, tu de ce sa ai?
Sau poate ti-a fost tradata increderea in trecut, asa nu mai risti in prezent.
Este in natura noastra sa fim rai, sa tinem numai la un cerc restrans de oameni.

Toți oamenii, cu excepția psihopaților, sunt capabili de empatie. Dacă plângem când moare mama lui Bambi, ori când citim Singur pe lume, dacă lăcrimăm discret la Titanic și la A Walk to Remember, dacă ne înfiorăm când vedem știri cu dezastre naturale și accidente cu nenumărate victime, dacă zâmbim când îi vedem pe alții fericiți, toate astea sunt semne de empatie, pentru că empatia e capacitatea de a te identifica cu ceilalți oameni, de a recunoaște și, într-o oarecare măsură, de împărtăși sentimentele unei alte persoane, fără a uita totuși ca ești tu însuți.
Femeile sunt mai bune la chestia asta, testosteronul diminuează această capacitate.
E drept că suferința te face mai receptiv, eu, de exemplu, obișnuiam să râd când mă uitam la emisiuni gen Știința prostiei, lucru pe care nu-l mai fac de când am avut piciorul rupt, dimpotrivă, mă crispez când îi văd izbindu-se de ziduri ori căzând pe scări, pentru că acum știu cum este să-ți frângi oasele.
Însă empatia nu înseamnă simpatie, empatie: abilitatea de a înțelege, percepe și simți emoțiile unei alte persoane, simpatie: tendința de a-i ajuta pe ceilalți pentru a preveni sau diminua suferința lor.

Pentru că așa e OMUL. E prea plin de sine și prea "schimbător" pentru a empatiza în adevăratul sens al cuvântului, cu semenul său. De ce trebuie să suferim ca apoi să știm ce e suferința? Pentru că doar așa vom afla! Știu că e trist! Dar nu poate spune nimeni despre suferință, dacă nu a trecut măcar o dată prin ea.