Adica sta pe langa o anumita parte de vorbire intregindu-i si nuantandu-i intelesul. Termenul se foloseste mai ales in analiza sintactica.Se spune ca atributul determina un substantiv sau un inlocuitor al acestuia.Ex.Am cumparat astazi o carte frumoasa."Frumoasa" este un atribut fiindca determina substantivul "carte". Legatura de dependenta dintre cele doua o poti verifica si prin intrebare"Ce fel de carte?"In aceeasi propzitie de mai sus adverbul "astazi 'este complement circumstantial de timp fiindca determina verbul"am cumparat". Verifici dependenta prin intrebarea"Cand am cumparat cartea?"
Acest „a determina" se mai poate explica și prin a fi subordonat.
De regulă, substantivul ( și substitutele sale; pronume, numeral)și verbul sînt părți principale de vorbire. Adjectivul și adverbul sînt părți secundare și ele totdeauna întregesc acțiunea unui verb sau aspectul unui substantiv.
În raport sintactic, subiectul și predicatul sînt părți principale de propoziție, iar atributul și complementul sînt părți secundare.
Aici însă apare situația că, un substantiv de exemplu, poate fi și atribut și complement.
Voi reveni.
Zicînd de substantiv, iată două exemple.
Mama colegului meu este medic.
„Mama " și „coleg " sînt substantive.
Dar unul este în cazul nominativ ( mama ) iar al doilea este în genitiv și are funcția de atribut. Cînd analizăm sintactic ți morfologic, în același timp, vom spune că „colegului" are funcția de atribut, exprimat printr-un substantiv, nr. singular, cazul genitiv, și determină pe „mama " ( este legat de acesta, se subordonează acestuia), care este subiect, exprimat prin substantiv feminin, nr. singular, cazul nominativ.
Al doilea caz:
Eu citesc o carte.
În acest al doilea caz „o carte " ( care este un substantiv) este complement, mai exact complement direct ( Ce citesc? O carte).
Și dau apoi toate datele despre acest substantiv. El se subordonează verbului „citesc", este complementul acestuia.
Regula generală este că ÎNTOTDEAUNA partea secundară de propoziție se află într-un raport de subordonare față de un verb sau un substantiv, deci „îl determină pe acesta".
NUMAI părțile secundare sînt cele subordonate, ccele care „determină".
cand o parte de vorbire determina o alta parte de vorbire, inseamna ca prima parte de vorbire pune o intrebare celelaltei parti de vorbire.
EX1:Adverbul determina un verb.Inseamna ca intrebarea adverbului i se va pune verbului.
Ex:Afara este frig.Cum este afara?
EAdjectivul determina substantivul)
Masa mare este in sufragerie.Care masa?
Sper ca am fost de ajutor