Iliada
Homer
Mărul de aur
În palatul lui Jupiter-Zeus are loc o petrecere la care participă toţi zeii, mai puţin Discordia, zeiţa vrajbei. Aceasta se năpusteşte în timpul chefului în palat foarte furioasă. Jupiter o calmează şi aceasta se hotăreşte să plece, lăsând în urmă un măr de aur care trebuia dăruit celei mai frumoase zeiţe. Jupiter nu se poate hotărî între zeiţa dragostei, Venus; zeiţa înţelepciunii, Minerva, fiicele sale şi soţia sa Junona, astfel decide ca cele trei pretendente să aleagă un muritor care sa decidă cine va pastra mărul.
Venus îl alege pe fiul lui Priam şi al Hecubei, Alexandru-Paris, un arcaş foarte chipeş, căruia în schimbul deciziei sale îi promite inima Elenei, cea mai frumoasă zână. Paris o alege pe Venus ca cea mai frumioasă. Venus îl duce pe Paris la Elena, unde Cupidon le străpunge inimile cele doi cu săgeata dragostei. Junona care urmărea să se răzbune pe Paris desface legătura dintre Elena şi soţul ei Menelaos. Deoarece exista un vechi pact între marii conducători ai timpului, cum că aceştia îl vor ucide pe cel care va îndrăzni sa o fure pe Elena de la soţul ei. Astfel viteji ca Achile, Ulise, Aiax, Idomeneu, Diomede, bătrânul Nestor, doctorul Mahaon şi Agamemnon, în frunte cu fratele acestuia, Menelaos pornesc pe corăbii spre distrugerea Troiei.
Mânia lui Achile
După nouă ani de luptă zidurile Troiei erau încă în picioare. Agamemnon reuşeşte să o răpească pe fiica lui Hriseu, Hriseida. Hriseu îi cere ajutorul lui Apolon, care trimite săgeţi orăvite răspândind ciuma printe ahei.Agamemnon se lasă convins de A chile să o înapoieze pe Hriseida, dar în schimb el îşi ia femeia l-ai Achile, Briseida, şi nişte averi. Achile mânios, de faptul că prietenii săi de luptă nu realizează că fără el sunt foarte uşor de învins, îşi ia corăbiile şi pleacă de pe câmpul de luptă. Iar mama sa, zeiţa Tetis, îl convinge pe Jupiter să dea victoria troienilor, astfel Jupiter trece de partea Ilionului.
Prevestitorii ahei spuneau că în anul care tocmai începuse, al zecelea de război, vor fi dărmate zidurile Troiei, astfel, lupta devine tot mai intensă Paris si Menelaos se înfruntă pentru frumoasa Elena. Paris este rănit.
Lupta devine din ce în ce mai sângeroasă pe măsură ce zeii se amestecă mai mult.
Andromaca şi Hector
Zeii părăsesc câmpul de luptă din ordinul lui Jupiter. Lupta sporeşte în intensitate şi devine foarte crâncenă.
Hector află de mânia Minervei şi o roagă pe mama sa, Hecuba, să meargă impreună cu toate doamnele catăţii să îi dăruiască jertfe. Hector ajuns în palatul tatălui său decide să-şi revadă soţia. Andromaca încearcă să îşi convingă soţul său să rămână acum lângă familia lui, însă Hector se reîntoarce pe câmpul de luptă împreună cu fratele său Paris.
Pe câmpul de luptă învingătorul era decis de conducătorii armatelor, care se înfruntau erau Hector şi Aiax. Jupiter opreşte lupta celor doi şi după cum îi făgăduise lui Achile dă victoria de partea troianului. Astfel, Agamenon decide să încerce să se împace cu Achile prin intermdeiul pritenilor lor, dar Achile nu este de acord.
Foc la corăbii
Lupta porneşte din nou. Ulise şi Diomede sunt scoşi din bătălie.
Troienii se apropie de corăbii. Hector dărâmă cu o piatră de moară poarta zidului ce le imprejmuieşte. Neptun sare în ajutorul aheilor a căror singură scăpare erau corăbiile, pe care îi îmbărbătează. Junona îl adoarme pe Jupiter şi îl ajută pe Neptun să treacă în fruntea aheilor. Hector este rănit în luptă. Jupiter se trezeşte şi readuce lucrurile în favoarea troienilor, vindecându-l pe Hector.
Achile revine în luptă împreună cu prietenul său Patrocle, care este ucis, iar cu ajutorul Minervei şi al Junonei îi recuperează corpul.
Troienii se împart în două tabere, una în cetate iar cealaltă la porţile acesteia, în care era şi Hector.
Împăcarea lui Achile
Vulcan îi făureşte arme lui Achile, iar pe scut îi reprezintă imagini din aur.Achile porneşte la luptă hotărât să-şi răzbune prietenul.
Bătălia devine un măcel din clipa în care se amestecă zeii.
Achile urmăreşte doar să-l răzbune pe Patrocle, adică să-l ucidă pe Hector, care era protejat de Apolon. Şi Hector, la rândul lui, dorea să-şi răzbune fratele, Polidor. Apolon îl îndepărtează pe Hector de pe câmpul de luptă, din faţa lui Achile, învăluindu-l într-un nor de aur. Achile îl urmăreşte pe troian, în lupta sa îl ucide pe Licaon, fiu al lui Priam. Achile se îndreaptă fioros către Troia. Apolon îl salvează pe viteazul Agenor de la moarte. Cu ajutorul lui Apolon troienii se refugiază în cetate. Hector rămâne în faţa porţilor pentru a da piept lui Achile de unul singur.
Moartea lui Hector
Achile îl urmăreşte pe Hector în jurul cetăţii. Troianul este înşelat de zeiţa Minerva şi, mai apoi, răpus de Achile, care nu îi respectă rugămintea de a-i înapoia trupul famaliei lui Priam. Achile leagă corpul lui Hector de caleaşca sa şi îl târeşte în jurul cetăţii. Familia îndurerată a troianului cere îndurare de la Achile, să le dea trupul eroului lor. Amdromaca îşi plânge mâhnită soţul.
Achile îl înmormântează pe Patrocle. Apoi târeşte corpul lui Hector legat de caleaşcă de doisprezece ori în jurul mormântului.
Cu ajutorul lui Mercur, bătrânul Priam, ajunge la Achile şi reuşeste să recupereze trupul lui Hector, pe care însuşi Achile îl curăţă de sânge şi colbul pătruns în piele. Achile îi făgăduieşte lui Priam linişte în zilele de înmormântare.
Ultimele zile ale Troiei
În ajutorul Troiei vin amazoanele conduse de Pentesilea, şi viteazul Memnon, dar ambii sunt ucişi de ahei.
Achile este ucis de Paris, care îi străpunge călcâiul cu o săgeata otrăvită. După o luptă grea aheii recuperează corpul lui Achile. Paris este rănit de o săgeată şi fuge la zâna Enone, în munţi, pentru a-şi alina durerea.
Deifob, fiu al lui Priam, o ia de soţie pe Elena.
Dupa zece, ani războiul continuă dând jertfe nenumărate zeului Marte.
ODISEEA DE HOMER
Odiseea este una din cele doua opere de succes ale poetului grec orb Homer ( a trait in sec VIII i.hr.) ( cealalta fiind Iliada ).
Odiseea este epopeea unei epoci mai noi decat cea prezentata in Iliada, caracterizată prin perfecţionarea navigaţiei şi intensificarea comerţului maritim al grecilor, al fundării de numeroase colonii greceşti în punctele cele mai îndepărtate din bazinul mediteranian; un moment istoric aflat în plină desfăşurare în secolul al VIII-lea î.e.n., într-un anumit sens. Deasemenea Odissea pare sa fie o continuare şi o completare a Iliadei, pe care însă nu o egalează nici ca înaltă semnificaţie morală, nici ca forţă epică sau dramatică, şi nici ca demnitate, ca elevaţie,ca solemnitate a tonului, a expresiei, a stilului. Interesul, semnificaţia, valorile literare pe care le prezintă Odiseea sunt de cu totul altă natură.
Subiectul rezumat este urmatorul: rătăcirea pe mare a unui erou din războiul troian,regele Ulise-Odiseu persecutat de zei si blestemat sa rataceasca pe mare ani la rand, in drumul spre casa, spre mica insula Itaca şi numeroasele lui aventuri - povestite de poet într-un stil extrem de viu, de colorat, de captivant - pentru ca în cele din urmă să ajungă acasă, în Ithaca, unde îl aşteptau soţia Penelope şi fiul lor Telemac.
Structura
Odiseea este alcatuita din 12.200 de versuri împărţite în 24 de cântece.
La fel ca Iliada, şi Odiseea este construită pe motivul unei situaţii morale şi anume; dorul de casă al pribeagului urgisit de zei. Structura Odiseei însă, natura personajelor, a acţiunii, a conflictelor, a stilului, - totul deosebeşte cele două epopei. în locul unei învolburate încleştări războinise a unui neam întreg, de ahei, din Iliada, în Odiseea ne întîmpina drama familială a navigatorului rătăcitor, care trebuie să înfrunte la fiecare pas tot felul de piedici. în Iliada vedem ampla desfăşurare a unei imense forţe eroice, cu numeroase personaje puternice în primul plan, în timp ce în Odiseea atenţia cititorului este reţinută aproape exclusiv de figura lui Ulise-Odiseu - şi este sedusă de încîntătoare naraţiuni fantastice plasate într-un cadru de basm.
Este o lume care te încîntă în Odiseea şi este redată într-un stil lipsit de energie, severitate şi pompă; un stil familiar; s-ar putea spune mai modern - pentru că este ales de preferinţă din registrul vorbirii curente, fireşti, al vieţii de toate zilele.
Căci ceea ce aduce mai ales nou Odiseea este fineţea povestirii, naturaleţea redării scenelor de viaţă obişnuită, a descrierii moravurilor, obiceiurilor, oamenilor şi lucrurilor prin aspecte şi trăsături de detaliu exact notate. Iată, de pildă, în ce culori de realism familiar este descrisă gospodăria porcarului Eumeu:
Cu gard de spini, cu steiuri mari de piatră El staulu-şi făcu, bătu în juru-i Pari mulţi şi deşi, tăiaţi frumos din miezul Stejarului, şi-nchipui coteţe Douăsprezece-n staul lîng-olaltă, Culcuşuri pentru porci, şi-n tot coteţul S-adăposteau cîte cincizeci de scroafe Cu godăcei /.../ Pe Langă turmă Vegheau mereu ca nişte fiare, patru Zăvozi care-i crescuse Eumeu, porcarul Mai mare-ntre păstori. Acuma dînsul Se încălţa croind frumoasă piele De bou. Ceilalţi ai lui trei oameni Plecaseră care-ncotro cu turma.
Wellfun apreciez ca ti-ai dat silinta sa raspunzi la intrebare insa trebuie sa precizezi si siteul de pecare ai extras textul asta. Altefel incalci regulile TPU.O zi buna!
Ce ar fi sa citesti?
Ti se va parea interesant!
Sau daca ti-e lene cauta un rezumat sau daca ai pus intrebarea ca nu aveai ce face nu stiu ce sa-ti mai zic.
Sjhxjcks întreabă: