Domnilor,eu am început să învăț carte în anul 1953 și am terminat după vreo 25 de ani.
Este cineva în măsură să mă lămurească și pe mine de ce celebra comedie a lui I.L.Caragiale „O scrisoare pierdută " este categorisită drept „operă"?
La fel și toate celelalte creații literare ( poezii, romane, nuvele, schițe, piese de teatru).
Cine a implementat această denumire, cine a dispus ca să se atribuie această denumire creațiilor literare?
De ce folosesc școlarii din ziua de azi acest termen?

Definita operei literare e clara : Opera literara este o creatie/un text in care autorul creeaza un univers propriu, pornind de la elemente ale realitatii, pe care le combina potrivit propriei viziuni despre lume, sentimentelor si imaginatiei sale. Posibil ca unii dintre (multi) ministrii invatamantului i`a placut sa schimbe ceva, nu avea ce si s`a oprit la "opera literara".

Conform specialistilor, opera este rezultatul unei activitati creatoare originale, care poate fi o lucrare artistica, de stiinta, literara, etc.

Deoarece cuvantul opera are in dictionar si sensul de „Lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică)". Cel mai vechi dictionar la care am eu acces este o editie a dictionarului lui Scriban din 1939, editie in care este prezentat si acest sens. Deci acest sens este larg acceptat cel putin din a doua jumatate a celui de-al patrulea deceniu al secolului trecut.

Cred ca termenul vine din latina (operare) si inseamna munca.

Dragi prieteni,
vă mulțumesc pentru răspunsuri dar nu cred că m-ați convins!
Pentru „dandana 2015".
Unde ați găsit această definiție pentru „operă literară"?
Eu am tastat pe „Google" articolul „operă literară" și toate m-au trimis la „suma creațiilor literare ale unor scriitori " sau, probabil și a altor creatori de artă ( compozitori, sculptori, pictori).
Cînd veți citi orice material critic ( prefață de carte, articol despre lucrările unui scriitor etc.) se folosește termenul „opera" sau „operă".
De acord!
Mergînd în orice istorie a literaturii române (să zicem George Călinescu, Crohmălniceanu, Marian Popa, și poate și alții), termenul „operă" ( neînsoțit de atributul „literară") face referire numai la totalitatea creațiilor unui autor sau a creațiilor cu un conținut de idei diferit de cel literar.
Iată, spre exemplu, Marian Popa ( „Dicționar de literatură română contemporană" Ed.„Albatros" 1977, pag. 86 - 98), la articolul „Lucian Blaga" spune în două locuri astfel : „Opera filosofică...este de esență spiritualistă, agnostică, descinzînd din filosofia germană postkantiană...". Se referă deci la acele poezii sau creații de pură filosofie, deci o sumă de astfel de creații, iar nu doar la una dintre acestea.
Vorbind separat despre „Meșterul Manole ", sau „Cruciada copiilor „ sau „Anton Pann", autorul Marian Popa nu scrie nicăieri, înaintea vreuneia dintre aceste lucrări, termenul „opera".
Dar, cînd pomenește titlul „Opera dramatică" (1942, 2 vol) continuă cu : „include piesele publicate pînă în anul apariției". Deci M.P face referire la tot ce se numește suma creațiilor dramatice ale lui Blaga, pînă la un moment dat.
Și în acest fel și în ceilalți critici literari citați mai sus.
Niciunde în lucrările acestora nu se va face referire despre o poezie, sau o piesă sau o nuvelă în felul : opera „O scrisoare pierdută " reprezintă de fapt...etc.
Ar fi o aberație și o notă de subcultură pentru calitatea lui de critic literar.
Pentru „KOsti"
Despre care „specialiști " vorbiți?
„Dicționarul universal ilustrat al limbii române", vol.7, pag. 233, la articolul „operă" (I, 3) spune „ totalitatea lucrărilor unui scriitor, pictor filozof etc".Ex. (tot de aici ) : „opera lui Alecsandri...".
I se dă și sensul de creație unicat dar doar cu sensul general de „creație".
Niciunde nu veți găsi o astfel de formulare : „ În opera *Noapte de vară*, George Coșbuc...etc".
În cei patru ani de liceu și vreo alți șase ani ( la Facultatea de Filologie - așa se numea în urmă cu vreo 50 de ani) nu mi s-a vorbit sau am găsit scris despre „opera *Despot Vodă*, sau „opera " *Alexandru Lăpușneanul*, sau „opera" *Scrisoarea a III-a*.
Dumneavoastră nu înțelegeți că eu spun că uzanța de tip „opera" *La lilieci* este o găselniță a ultimilor 15 - 20 de ani implementată totalmente eronat de un „nu știu cine" și băgată în mintea școlarilor care o folosesc ca atare.
Este exact ca și ultranerozia introducerii folosirii semnului grafic „î" sau „â" pentru un același sunet. Doar pentru că i s-a părut cuiva că ar fi o rămășiță a educației comuniste.
Și, ca drept dovadă, avînd în vedere că vă considerați niște oameni mai cu glagorie ( și încerc să cred că așa este) iar nu ca nevinovații ăștia de școlari ai anilor 2000 - 2015, vă pun și Dumneavoastră aceeași întrebare:Care este deosebirea, în vorbire ( deci, d.p.d.v.fonetic) a sunetului scris „î" față de cel scris „â"?
Gata, mă opresc!
Să aveți sănătate!