"Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul."

Cum as putea comenta acest verset... poate ma ajutati macar cu vreunh inceput
Multumesc!

Dragostea nu se poate musamaliza intrutotul prin comentarii sau descrieri. Dragostea se simte, este indisciptibila. Dragostea este o taina a existentei noastre.

Foloseste structura unei compuneri: introducere, cuprins, incheiere.
-Introducere - cateva propozitii privind cap. si nr.versetului, autorul, la ce se refera versetul;
-cuprins - cate o fraza despre fiecare trasatura a dragostei, ce inseamna fiecare;
-incheiere - o scurta concluzie, parerea ta personala despre subiect. Succes!

Aceasta dragoste presupune mult, foarte mult altruism. N-ai sa vezi la oameni asa ceva, decat in cazuri rare.

Dumnezeu este izvorul si fundamentul oricarei iubiri. El a sadit in sufletul omului dragostea, care se indreapta atat catre El cat si catre aproapele, o dragoste universala, sincera, dezinteresata, jertfitoare, dar nu in cele din urma, rabdatoare.
In viata de zi cu zi, comunicarea cu ceilalti nu se limiteaza doar la cunoasterea lor, ci se desavarseste in iubire, o iubire pura care convinge, in momentul in care exista preocupare...
Ar fi o idee... sper sa-ti fie de folos. :*

Sute-ti nebuni