Dupa cum stiti maine este Sf. Andrei si vreau diseara sa pun un articol pe blog despre obiceiurile si datinile populare care se inca se mai practica in zilele noastre.Stie cineva astfel de traditii din tara noastra?

În această noapte, în special la sate, se practică încă ritualuri ciudate, din credinţa că astfel se pot găsi mai uşor: protecţia de toate relele, bunăstarea şi chiar dragostea.

Anumite obiceiuri legate de ziua Sfântului Andrei ca: tăierea de ramuri din copaci şi plantarea de grâu în vase cu apă, pentru a fi păstrate pentru Anul Nou, amintesc de rituri agrariene mai vechi.

Sfântul Andrei este considerat ca fiind mai mare peste vite şi fiare, păzitor al turmelor de pericolul lupilor, patron şi îmblânzitor al lupilor, cel ce „leagă gura lupilor".

Aceste calităţi mitice nu i-ar fi putut fi atribuite după ce identitatea simbolică între daci şi lupi s-ar fi pierdut cu totul din memoria colectivă.

Ele indică, folcloric, atât obiectivul patronat de Sfântul Andrei al trecerii dacilor la noua religie, cât şi caracterul adânc popular al acestei acţiuni.

Dacă vitele mugesc în noaptea de Sf. Andrei, este semn că vin lupii. Pentru a le feri, în jude’ul Botoşani gospodarii fac o cruce din ceară şi o lipesc la vite pe cornul drept.

Pentru a se feri ograda de lupi şi de strigoi, se ung cu usturoi parii gardului, drugii, cercevelele, pragul uşilor, ghizdul fântânilor.

În Bucovina, înainte de Sf. Andrei cu câteva zile, femeile nu torc – „ca să nu toarcă lupii în casă", iar de Sf. Andrei nu mătură şi nu scot gunoiul din casă, nu curăţă grajdurile și nu se piaptănă – pieptenele reprezintă în basme un şir de arbori, deci pădurea în care se află lupii – pentru a nu aduce lupul prin apropiere.

Noaptea de ajun precum şi ziua Sf. Andrei se crede că este prielnică anumitor practici şi farmece de dragoste.

Una dintre acestea este Păzitul usturoiului, un fel de serbare nocturnă colectivă, cu mâncare şi băutură abundentă, la care bărbaţii neînsuraţi vin cu căciulile pline cu căpăţâni de usturoi – în unele sate şi fetele aduc câte trei căpăţâni.

Toate se pun într-o covată, pe care o femeie bătrână trebuie s-o păzească toată noaptea, la lumina unei lumânări, ca să nu fie furată de strigoi, în timp ce tineretul petrece, bea, cântă şi joacă.

Dimineaţa, în curtea casei se încinge o horă, iar în mijlocul ei „este jucată" covata cu usturoi, de către un flăcău.

Apoi usturoiul este împărţit la toţi care au participat şi dus acasă cu mare grijă, pus la icoane, folosit ca leac împotriva bolilor sau pentru descântece şi vrăji. [Sper sa-ti fie de folos