E adevarat ca punguta cu doi bani din povestea "Punguta cu doi bani" de Ion Creanga este de fapt o metafora pentru cele 2 testicule ale barbatului si ca toata povestea este de fapt despre maturizarea sexuala a adolescentului?

Nu am mai auzit prostia asta in viata mea .

Punguta cu 2 bani este doar un titlu ales de autor... si cica punguta pe care o gaseste cocosul pe marginea drumului contine 2 bani.

De unde ai auzit asa ceva? .

Hmm...pe asta de unde ai mai scos-o? of fi fost Ion Creangă subtil, dar nici chiar așa! e doar o poveste pentru copii.

Pana si punguta cu 2 bani e xxx? Oare de ce nu ma mira? In Romania totul face referire la sex, se fac parodii dupa toate fimele, carti, desene animate in versiune xxx.Eu sper sa nu fie, nu am auzit de asta si nu cred asa ceva.Inca un lucru pentru care romanii sunt inventivi(in sens ironic)

Vai de capul tau! Suferi tare de L. A. P?

Aoleooooo! Suferi tare de L. A. P!

Si zic asta gandidu-ma la "Poveste lui Ionica cel prost", tot de creanga

Cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata. Este adevarat ca Ion Creanga a scris si o povestioara cam perversa, insa nu e cazul aici!

"N-are baba ce-are mosu/Un cocos cu capul rosu."Doua versuri de spus copiilor, exact ca punguta.

IoanaAndrei: "Povestea lui Ionică cel prost (zis şi Irimea)" - acesta e titlul complet al povestirii xxx publicată în 1990 în acelaşi număr al revistei "Biblioteca literaturii interzise" alături de "Povestea poveştilor" sau "Povestea Pulei".
Ei bine, Povestea lui Ionică cel prost (zis şi Irimea) se referă la ce spui tu în întrebare.
Punguţa cu doi bani, nu!
Salut.

Doamne! Bineinteles ca nu! E o poveste pentru copii!

Nu am mai auzit pana acum varianta, pe care, de altfel, nici nu o imbratisez.

Esti nebun

Majoritatea basmelor pentru copii au si un inteles initiatic ascuns, dar in cazul acesta nu stiu ce sa spun.

Tinand cont ca Ion Creanga nu avea retineri in a baga sexualitatea in povestile lui (vezi Povestea Povestilor. a p...i), Eminescu a fost un initiat si prieten bun cu Creanga, nu m-as mira ca in acesta poveste pentru copii sa fie un mesaj tantric, un aspect al spiritualitatii orientale. Iata interpretarea lui Lovinescu:
"Punguţa cu doi bani

Realităţile planului superior se reflectă pe un plan inferior sub formă de simboluri, din cauza raportului de ireversibilitate dintre Principiu şi Manifestare. "Ens contingens este condiţionat de ens necessarium şi, ca atare, îi oglindeşte posibilităţile, dar ca oglinda, în mod inversat, ceea ce este evident sus, jos este criptat, învăluit, necesitând ceci o interpretare […]." (p. 78)

Cupluri primordiale: Puruşa-Prakriti, Plus-Minus, Pozitiv-Negativ, Bărbat-Femeie, Verticală-Orizontală, Soare-Lună, Cer-Pământ etc.

Puruşa şi Prakriti sunt prezenţi în basmele româneşti prin intermediul perechii "Moşul şi Baba" ("a fost odată un moş şi o babă"). "Dacă se întâmplă să aibă copii, vin dintr-un ev preexistent; dacă îi au în cursul desfăşurării mitului, e din poruncă dumnezeiască, în felul lui Abraham şi al Sarei, al lui Deucalion şi al Pyrrhei." (p. 79) Perechea se manifestă în ipostaza cea mai pură în basmul Povestea Porcului unde perechea de bătrâni are valoare pozitivă. Părinţii Porcului sunt părinţii adoptivi ai Avatarului, dar şi ai întregului ciclu. În Punguţa cu doi bani, perechea e dezbinată, ostilă, un fel de maniheism care desparte universul în tabere antagoniste – este o dezordine ciclică. Dezordinea e cu mult mai gravă în Fata Babei şi Fata Moşneagului. Tirania babei este o cvasipermanenţă până la intervenirea elementului providenţial care fulgeră din senin şi unde te aşteptai mai puţin, ca în orice mit soteriologic. Acest grup de basme are deci un numitor comun.

"Feminismul nu datează de astăzi, este ultimul reflex al unei racile imemoriale." (p. 81)

Simbolismul cocoşului este eminamente solar. Cântecul lui în beznă sfâşie noaptea. "Simbolurile de natură luminoasă sau înflăcărată, ca Soarele, Cocoşul, Fenixul, Rugul sunt de obârşie atlantă ca şi complementarul lor firesc, Luna, Găina, Apele." (p. 82) Simbolurile hyperboreene sunt taciturne, nocturne, polare: Mistreţul Lebăda, pădurea de conifere, Ursul.

Într-un transfer de simboluri de la civilizaţia hyperboreeană la cea atlantă, septenarul astrelor Ursei Mari a fost transferat constelaţiei Pleiadelor, în timpul predominării tradiţiei atlante.

"Degenerarea unui ciclu se arată mai întâi prin ruina lui intelectuală, prin incapacitatea de a vedea aspectul de semne de foc ale lucrurilor dimprejur." (p. 83)

Deficienţele aparente ale perechii primordiale sunt tribulaţiuni inevitabile şi providenţiale pentru devenirea ciclică. Fără ele ciclul nu s-ar desfăşura. Deficienţele lumeşti sunt funcţionale, măşti necesare, dezechilibre ad hoc, dezbinări ce se arată a fi ordalii ce mişcă roata lumii.

"Mitul exprimă metode tantrice pentru că pune accentul pe aspectul de forţă al Principiului (vira) şi prin aceasta se arată mai adaptat sfârşitului de ciclu. [,,,] tantricul trezeşte prin tehnici speciale pe şarpele Kundalini, care toropeşte încolăcit la baza coloanei vertebrale. Când se deşteaptă, se urcă de-a lungul ei, arzând tot ce-i stă în cale, pentru ca să se reverse în finalitatea lui necesară în Lotusul cu o Mie de Petale, din coroana craniului Sahasrara, nimbul sfinţilor." (p. 81)

Moşul îşi bate cocoşul la fel cum Yoghinul îş trezeşte pe Kundalini, cu rezultate identice.

"Cocoşul porneşte într-o expediţie, egală în mijloace şi în rezultate cu expediţiile eroilor solari din mitologii. Este Agni, asanând o lume umedă, purificând mlaştinile stătute, stârpind şerpii şi balaurii din ele. Când se va întoarce acasă, ograda moşului va deveni Cuibul Cocoşului, identic în fond cu cuibul Fenixului, care este un rug nestins de aromate şi de tămâie; va fi o Citadelă Solară după expresia lui Campanella. Să nu se uite însă, că această expediţie are, ca toate miturile, un dublu aspect, macrocosmic şi microcosmic şi că simbolurile lui sunt valabile pe amândouă planurile, exterior şi interior." (p. 84)

Drumul Cocoşului ţine de natura călătoriilor infernale. Boierul hoţ, elementul negativ satanic, este tot aşa de necesar în războiul de eliberare a virilităţii transcendente ca şi lupul în triumful final al Caprei. Furtul punguţei aminteşte de emascularea lui Uranos, Cerescul, de către fiul său Saturn-Kronos, şi căderea atributelor lui virile în fundul Oceanului.

Înverşunarea cocoşului în recucerirea punguţei furate se explică prin faptul că toată bogăţia lumii, toată plenitudinea ei, este o simplă nălucire fără posesiunea "rădăcinii" ei, celor doi poli prin care se revarsă Cornul Abdundenţei. "În definitiv, miza jocului din prezentul basm este "bogăţia" caprei din basmul precedent." (p. 87)

Atunci când boierul ia punguţa "fără păsare" îi taie rădăcinile, o amputează de la locul ei firesc. Ideea de "tăiere a rădăcinilor" face referire la simbolismul "Arborelui inversat", cel care are rădăcinile în sus, în Principiul însuşi. Este o operaţiune tipic prometeiană, adică ceea ce se numeşte în esoterismul islamic Kufr (negaţionism).

Aruncat în fântână, cocoşul de foc epuizează Apa, Umedul radical, asanând Borborosul din fundul fântânii. Cocoşul, element pozitiv, este un simplu punct faţă de masa apelor feminine. Punctul, inexistent spaţial, înghite tot spaţiul, pentru că e principiul său, cuprinzându-i în indistincţiune posibilităţile.

"Trebuie să ne amintim mereu de această lipsă de comună măsură dintre Principiu şi lume; din această pricină, primul mistuie pe a doua." (p. 89)

Catabaza în fântână a cocoşului e simbolic identică cu coborârea lui Harap-Alb în fântâna Spânului.

Aruncat în cuptorul arzând, cocoşul echilibrează elementul foc prin elementul apă, punând în practică "Arta Balanţelor".

Apa şi Focul reprezintă în domeniul elementar acelaşi complementarism, cel al lui Sol-Luna, al Aurului şi Argintului. În simbolismul hermetic, triunghiul cu vârful în sus reprezintă Focul, triunghiul cu vârful în jos, Apa. Întrepătrunse, dau steaua cu şase colţuri, numită pecetea lui Solomon, zisă şi scutul lui David, simbolul cel mai sfânt al evreilor, în realitate e răspândit în toată lumea. Pecetea lui Solomon e omologul crucii, pentru că reprezintă complementarul Activ-Pasiv.

Aruncat în turma de vite, cocoşul reprezintă puterea solară care interacţionează cu elementul pământ. "E o coborâre în gunoiul primordial de la temelia lumii, de la rădăcina Copacului cosmic; se coboară în promiscuitatea şi fecunditatea originară, enormă prăsilă a tot ce există, glodul iniţial din care a ieşit tot ce viază şi se înmulţeşte. În simbolismul elementar, pământul se depune în fundul apelor ca mâl şi ca reziduu al lor, de altminteri ca şi într-un vas cu apă mâlită. Se poate spune despre cocoş că a ajuns la ţâţâna universului, de unde nu mai poate fi decât urcare." (p. 90-91)

Înghiţirea galbenilor reprezintă simbolic dezrobirea principiului solar sub forma lui de lumină minerală, din temniţa Hadesului, adică exact ceea ce fac toţi eroii solari în catabaza lor în Infern.

Cocoşul reprezintă un principiu de metamorfoză, pentru care cantitatea şi volumul
nu mai există. El se adaptează tuturor condiţiilor lumii acesteia tocmai pentru că nu-i aparţine. Este acel element indestructibil în lumea destructibilă, numit în tradiţia hindusă Akşara, iar în cea ebraică Luz. Când enorm, când redus la un punct, Cocoşul e o alternanţă de plus şi minus, de expansiune şi de contracţie, e inima lumii cu sistola şi diastola ei.

După tradiţiile noastre populare, cocoşul cântă noaptea când aude toaca din cer, adică în clipele când Non-Timpul coboară în lumea noastră, cu ajutorul cocoşului.

După ce a recuperat preţiosul talisman, după ce a însumat Apa, Focul, Pământul, eliberarea volatilelor ne duce cu gândul la simbolul elementului Aer. Într-un sens mai înalt, păsările simbolizează entităţi angelice, supraformale, divine, robite naturii titanice, telurice a boierului.

"Alta e fiinţa şi misiunea Cocoşului: e prea mare pentru ca lumea, adică ce este în fară de curtea moşului, să-l poată cuprinde permanent. Intervenţia lui în ea este excepţională, producându-se numai în cazurile foarte grave de dezordine ciclică. Nu e planetă, ci o cometă, sau altfel spus, e soarele din centrul sistemului planetar, coborându-se uneori în lume. Cu alte cuvinte, caracterul cocoşului solar este avataric; e un a sole missus, un trimis al soarelui. Cel mai mare în cer se face cel mai mic pe pământ, pe un scurt timp; se pune voit în subordinea aceluia, care având în mod normal şi în timp normal misiunea să conducă destinele unei lumi, nu mai poate face faţă în momente de gravă dezordine, nu-şi mai poate îndeplini valabil şi eficace mandatul. Atunci se produce intervenţia neaşteptată şi subtilă a cometei avatarice." (p. 95)

Găina, sterilă ca şi stăpâna sa, este reprezentanta unui sacerdoţiu feminin deviat, revoltat împotriva autorităţii spirituale supreme din această lume: despărţită de cocoş, găina face ouă, dar nefecundate.

"Găina moare din cauza bătăii. Când Totemul, Prototipul sintetic al unei specii, al unui trib, al unui rege, al unei civilizaţii moare, înseamnă implicit şi după legile unanime ale simbolicii, că şi civilizaţia, rasa etc., etc. în chestiune, au murit şi ele, mai exact, s-au mistuit din istorie şi s-au resorbit acolo unde sunt păstrate principiile, chintesenţele civilizaţiilor dispărute. Odată dispărută Găinuşa, dispar şi Pleiadele ca "Pol" al civilizaţiei Atlante, prăbuşită, privată fiind de cheia ei de boltă. Şi "locul" unde se resoarbe chintesenţa civilizaţiei dispărute este ograda Moşului, alias Citadela Cocoşului, Citadela Solară." (p. 95-96)" Sursa Vasile Lovinescu Creangă și creanga de aur http://elkorg-projects.blogspot.ro/......ga-de.html