"Ceahlaul.Un urias cu fruntea-n soare" este o metafora folosita intr-un moment de mare importanta pentru mesajul poeziei. Ceahlaul este vazut de poet precum o axa a lumii, "urias" ale carui inaltimi se pierd in profunzimile ceresti, asigurand in acelasi timp stabilitatea si echilibrul pamantului.
Mai mult decît a răspuns Kenu, trebuie ținut cont și de faptul că la vremea cînd a scris Coșbuc această minunată poezie, deci cu mult înainte de 1918, România se compunea doar din Moldova și Muntenia. Ardealul și Bucovina aparțineau de Imperiul Austro - Ungar iar granița de est era pe la gara Burdujeni ( Suceava)și pe undeva cam pe drumul care duce de la Fălticeni spre Gura Humorului. Cum Ceahlăul nu este departe de această zonă și cum prin semeția sa întrece tot ce îi este în preajmă, poetul l-a însuflețit cumva ( prin procedeul numit „personificare"), atribuindu-i însușiri omenești și considerîndu-l, în acest sens,„ de strajă țării sale pus", precum un oștean de pază la hotarele țării sale.
Urmezi planu:Imagini artistice, figuri de stil si idee poetica.Ai o imagine vizuala redata stilistic prin personificari si epitete(dai exemple)care sugereaza...si aici scrii si tu