FUNDA! Cine imi poate spune cartea de unde este extras textul urmator + autor. Șesul Jijiei, ca și al celorlalte văi mai mici, precum și terasele râului cu același nume, au fost locuite de diverse comunități umane, începând din neoliticul timpuriu și până spre sfârșitul Evului Mediu, fapt atestat de descoperirile arheologice din anul 1955 ale echipei conduse de Nicolae Zaharia.

În ceea ce privește atestarea documentară a satelor, se poate stabili că primul sat existent pe teritoriul actual al comunei Albești a fost satul Jumătățeni, înglobat actualmente în satul Jijia. Acest sat este menționat pentru prima dată la 7 iulie 1430, când Alexandru cel Bun a întărit împărțirea satelor stăpânite de Ioan Jumătate între fiii acestuia (Jurju, Șteful și Mândrea) : „Cu mila lui Dumnedzău noi, Alexandru Voevod, domnul Țării Moldovei însemnări facem facem cu această a noastră carte, toți citi pe dânsa ar căuta s-au citindu-sa ar audzi. Iată adevărat acești ai noștri credincioși boiari, giupânul Jurju Jumătate, cu frații săi, cu giupânul Șteful și cu giupânul Mândrul, au vinit înaintea noastră și înaintea alonoștri moldoviniștilor boiari și cu alor bună voie au împărțit ocinile a părintelului lor Ioan Jumătate : Jurjii, curtiia di pe Jîjia, ce se chiamă Jumătățenii".

În documentul din 1492 sunt menționate pe teritoriul acestui sat curți boierești : „(...)unde a fost dvoriștea Călimanului". Al doilea sat care a existat pe actualul teritoriu al comunei Albești este satul Jijia. Acesta sat, numit în vechime și Șătrăreni (Șetrăreni), apare pentru prima dată într-un document din 8 iunie 1458 prin care Ștefan cel Mare întărește Mănăstirii Pobrata „satul unde este casa Onicăi, cu moară, pe Jijia, pe care i l-a dăruit Onica de la Jijia". Satul Șătrăreni este amintit și în lucrarea lui C.C. Giurescu, ca făcând parte din ocolul Hârlăului. Satul Buimăceni, numit în vechime Băimăceni sau Băimăceani, este atestat documentar la 26 martie 1532, când Petru Rareș întărește lui Dragotă o parte din satul „Băimăceani", pe Jijia, pe care o pierduse „în hiclenie". Petrești, sat desființat și înglobat la satul Buimăceni în 1968, apare pentru prima dată într-un document din 18 aprilie 1581, când Iancu Sasu întărește mai multor boieri un loc numit „Fundătura dintre satul Petreștilor și dintre satul Băbicanilor".

La fel, într-un document din 15 martie 1509 era amintit un anume Marcu din Petrești. Satul Mășcăteni, numit în vechime și Măcicăteni, Moșcoteni sau Mășcățeni este atestat documentar la 1 august 1583, când Petru Șchiopul a întărit un schimb de sate între mănăstirea Galata din Iași și boierul Gavril Albotă cu rudele sale. Satul Albești este menționat pentru prima dată într-un act din 24 mai 1602, când Ieremia Movilă întărește fiilor vornicului Cârstea Balș satul Albești, împreună cu alte sate, deoarece și-au pierdut ispisoacele „când au intrat Mihai Vodă cu hicleșug în Moldova(...) arătând înaintea domniei sale precum că hrisoavele și ispisoacele ce le-au avut ei de la Ștefan Voevod, de la Alexandru Voevod, de la Ioan Voevod și de la Petru Voevod și de la alți domni de mai înainte, pe a lor drepte ocini și moșii, pe satul anume Albeștiu di pe Jijia, în ținutul Dorohoiului(...) iar hotarul satului anume Albești, di pe Jijie, ce-i în ținutul Dorohoiului, să fie după hotarele vechi până unde s-au stăpânit din vechiu". Reiese destul de clar din acest document că satul este mult mai vechi decât anul 1602, când este pomenit pentru prima dată într-un document. O altă mențiune referitoare la satul Albești apare în Letopisețul lui Ion Neculce. Acesta amintește despre trupele poloneze conduse de Jan Sobieski care, în retragere, ard unele sate și curți boierești. Domnul Țării Moldovei era în acel moment Constantin Cantemir. Cele două recensăminte efectuate la un interval de numai doi ani (1772 și 1774), oferă, de asemenea, informații prețioase privind dezvoltarea Albeștilor la acea vreme.

Dacă recensământul din 1772 menționează doar numele proprietarului satului (Logofătul Balș), fără a se înregistra numărul gospodăriilor și nici numele locuitorilor birnici sau a celor scutiți de obligații, cel din 1774 este mai cuprinzător din acest punct de vedere. Se vorbește în recensământul respectiv de ciuma care a făcut urme cumplite în regiune, din cauza căreia în sat erau înregistrate 43 de gospodării (case), dintre acestea 29 fiind scutite de bir (20 de scutelnici ai logofătului Balș, 5 femei sărace, un preot, o slugă, un țigan și un ruptaș), iar 14 rămânând birnice. În anul 1830 în sat erau înregistrate 130 de curți.

În partea nordică a actualului sat Albești, unde în anul 1955 arheologul Nicolae Zaharia a descoperit o necropolă medievală, apar menționate două sate : Șerbănești, la 1617, respectiv Merești, la 1633. Biserica din sat, din lemn pe temelie de zid, a fost construită între 1742-1748, reparată la 1778 și 1884, iar în Anuarul din 1909 apare ca fiind în stare proastă. Actuala construcție a bisericii (cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril) a fost ridicată în 1922, lucru consemnat în Anuarul din 1930.

Din punct de vedere al împărțirii administrativ – teritoriale, comuna Albești nu s-a prezentat mereu în această componență. Astfel, în 1865, centru de comună era Buimăceni, cu satele Petrești, Albești, Șătrăreni, Crăciuneni și Jumătățeni, satul Mășcăteni făcea parte din comuna Trușești, iar satul Coștiugeni din comuna Zlătunoaia (ceea ce explică de ce gara din Albești poartă denumirea „Zlătunoaia", în acea perioadă construinde-se linia ferată Iași – Dorohoi). În 1906, centru de comună era Mășcăteni, iar din 1909 și până astăzi centru de comună este satul Albești. Satul Tudor Vladimirescu a făcut parte - de la înființarea sa din perioada interbelică și până în 1968 - din comuna Rânghilești. În ceea ce privește activitățile economice, comuna are un profil preponderent agrar. Momentul de cotitură în acest sens l-a reprezentat regimul comunist, în timpul căruia a fost desființată mica proprietate și s-a trecut la cooperativizarea agriculturii (în satul Albești a existat un C.A.P., în partea nordică, la „Merești", iar la Buimăceni – la ieșirea spre satul Jijia). În apropierea satului Albești a existat, până în anii `90 ai secolului trecut, și o Întreprindere Agricolă de Stat, înființată tot după model sovietic.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook