FUNDITA :*care e diferenta dintre un pronume relativ si un pronume interogativ? Va rog sa ma ajutati

Ronumele relativ este deosebit de toate celelalte pronume prin faptul că nu numai se referă la un substantiv, la alt pronume sau la o propoziție, reluându-le sau anticipându-le, ci în același timp introduce o propoziție subordonată, fiind parte de propoziție în aceasta.
Pronumele relativ se poate referi la:
un substantiv: Băiatul care stă acolo este fratele meu.
alt pronume: Eu, care știam ce s-a întâmplat, n-am spus nimic.
o propoziție: Nu a spus adevărul, ceea ce nu e frumos din partea lui.
Sunt și cazuri în care pronumele relativ nu are referent exprimat: Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.
Pronumele relativ poate îndeplini diferite funcții sintactice în propoziția pe care o introduce:
subiect: Ceea ce se vede este doar o parte din clădire.
complement direct: Stiloul pe care mi l-ai dat nu scrie.
complement indirect: Este o sarcină căreia nu pot să-i fac față.
Pronumele relativ poate introduce mai multe tipuri de subordonate:
propoziție subiectivă: Cui nu-i place, să nu cumpere.
propoziție predicativă: Problema este cine vine.
propoziție atributivă: Citește articolul care a apărut astăzi.
propoziție completivă directă: Am împărțit ce am câștigat.
propoziție completivă indirectă: Dau ajutor cui are nevoie.
propoziție completivă de agent: A fost lăudat de cine l-a văzut.
propoziție circumstanțială de loc: Intru în ce casă îmi place.
propoziție circumstanțială de instrumentală: Scriu cu ce am.
propoziție circumstanțială sociativă: A plecat împreună cu cine venise.
propoziție circumstanțială de relație: Se evidențiază în ce ține de practică.
propoziția circumstanțială concesivă: Indiferent cine ar suna, nu deschid ușa.
propoziție circumstanțială opozițională: În loc de cine era așteptat, a venit Petre.
propoziție circumstanțială cumulativă: Pe lângă ce avea în casă, a mai cumpărat.
propoziție circumstanțială de excepție: N-am dat nimănui, în afara cui mi-ai spus.
gandeste-te ca raspunde la care,
1. DEF.: Pronumele interogativ este parte de vorbire flexibilă care, în propozițiile interogative, ține locul unui substantiv și este așteptat ca răspuns. Exemplu: Cine lipsește? Băiatul lipsește;
2. FORME cine/cui, care, ce, cât(căți, câte)
3. OBSERVAȚIE: Pentru a afla mai ușor funcția sintactică a pronumelui interogativ, se transformă propoziția interogativă în propoziție enunțiativă și se înlocuiește pronumele interogativ cu ce se potrivește. ex.: Care răspunde?- El răspunde. - punând întrebarea cine?, aflăm că funcția sintactică este de sub
4. Când determină un substantiv și se acordă cu acesta în gen, număr și caz, pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ, cu funcția sintactică de adjectiv pronominal. ex.: Câți ani ai?

Pronumele interogativ tine locul substanivului asteptat ca raspuns la intrebare.
Cine pleaca?
cine-subiect
Pronumele relativ face legatura intre o propozitie subordonata si cuvintele din propozitiile regente.
Nu stiu/cine pleaca/.
cine-subiect
(pronumele relativ se foloseste in fraze)

Pronumele interogativ apare i intrebari directe ca Ce faci? Care e cartea ta? iar cel relativ introduce o propozitie subordonata

Pronumele interogativ apare DOAR in propozitiile interogative