România comunistă 1947-1989 este o denumire neoficială, folosită uneori cu referire la perioada comunistă din istoria României în care țara a fost cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară Romînă, Republica Populară Română[1] și respectiv, Republica Socialistă România. În această perioadă, Partidul Comunist Român a fost, de facto, partidul politic unic care a dictat prin guvern viața publică în România.
Nicolae Ceaușescu (n. 26 ianuarie 1918, [1][2][3] Scornicești, România[2] – d. 25 decembrie 1989, [1][3] Târgoviște, România) a fost un politician român, secretar general al Partidului Comunist Român, șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989.
La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN [4] semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional. La 25 decembrie 1989, soții Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați de acest tribunal în cadrul unui proces sumar, condamnați la moarte și executați la câteva minute după pronunțarea sentinței.
Regimul comunist a fost impus in Romania de catre Uniunea Sovietica prin intermediul partidului comunist local. Acesta a luat nastere in 1921 prin desprinderea comunistilor din partidul socialist. In 1924 partidul comunist a fost interzis in Romania pentru ca a pus la cale o lovitura de stat in Basarabia. Prin actul din 23 august 1944 Regele Mihai I a inlaturat regimul de dictatura al Maresalului Antonescu si a proclamat revenirea Romaniei la democratie. Regele a fost sprijinit de armata si partidele democratice P.N.T., P.N.L. si P.S.D. Ca o consecinta a inlaturari guvernului din regimul Antonescu, Romania a iesit din alianta Axei si a continuat razboiul alaturi de Natiunile Unite. Prin proclamarea revenirii la democratie dupa 23 august 1944 partidul comunist a fost acceptat in viata publica din Romania.