Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celulă adaptată la recepționarea și transmiterea informației, unitatea elementară (celulară), embriologică, anatomică, funcțională, trofică și metabolică a sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principală a sistemului nervos a fost introdusă de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal. El a arătat ca neuronii sunt celule individuale care comunică între ele. O contribuție fundamentală la cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică a constituit-o la vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe Marinescu, La cellule nerveuse (Ed. Doin, Paris, 1909).
Imaginea 2 - Neuron -- Structura tipică a unui neuron.
Neuronii au mărimi cuprinse între 100-200 μm și 4-8 μm. Au un corp celular (soma) și un număr mare de prelungiri.
Din punct de vedere funcțional neuronul se împarte în trei regiuni:
regiunea receptoare, receptionează și procesează informația, fiind formată din dendrite și soma. Aici se stabilește contactul cu alți neuroni prin sinapse, dar de obicei nu se formează potențiale de acțiune în această regiune, ci doar potențiale locale (potențiale postsinaptice).
regiunea conductoare leagă regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este formată din porțiunea axonului de la locul în care acesta iese din corpul celular hilul axonic până la arborizația sa. Aici au loc potențialele de acțiune prin sumarea potențialelor locale.
regiunea efectoare, informația (potențialul de acțiune) este recodificată aici sub formă chimică prin neurotransmițători și transmisă prin sinapsa regiunii receptoare a următorului neuron.
Cuprins [ascunde]
1 Structura
2 Clasificare
3 Proprietăți funcționale
4 Conectivitate
5 Vezi și
6 Surse
[modificare]Structura
Diagrama unui motoneuron cu axon cu teaca de milina tipic vertebratelor.
Neuronii au de obicei un singur nucleu mare și poziționat central. Aici se produce o cantitate ridicată de ARN, iar cromatina este dispersată.
Ribozomii din reticulul endoplasmatic rugos se găsesc sub forma corpusculilor Nissl(sau corpi tigroizi). Axonii nu conțin corpusculi Nissl (și deci nu participă la sinteza de proteine).
Reticulul endoplasmatic neted are rol în reglarea nivelului de Ca++ din neuron.
Microfilamentele, neurofilamentele si microtubulii formează citoscheletul neuronului.
Mitocondriile se găsesc în corpul celular, dar majoritatea se concentrează în butonii terminali ai axonului, furnizând energie (sub formă ATP) pentru transmiterea semnalului la nivelul sinaptic și pentru sinteza unor neurotransmițători.
Corpul celular și dendritele sunt învelite într-o membrană plasmatică, neurilema, cu o importanță deosebită în recepționarea și transmiterea semnalelor prin canalele ionice. Axonii prezintă axolema, care este învelită de trei teci: teaca de mielină (izolare electrică), teaca celulelor Schwann (secretoare de mielină) și teaca Henle (nutriție, protecție). Teaca de mielină este întreruptă pe alocuri de nodurile Ranvier.
[modificare]Clasificare
După numărul de prelungiri:
neuroni multipolari, cu număr mare de prelungiri. De obicei au o formă stelată, cu nucleu mare și sferic, situat central. Pot fi neuroni senzitivi.
neuroni bipolari, cu două ramificații la extremități. Au formă fusiformă, iar nucleul este ovalar și de obicei excentric. Se găsesc de exemplu în retină.
neuroni unipolari, cu o singură prelungire axonică. De exemplu: celulele cu bastonaș sau celulele cu con din retină.
neuroni pseudounipolari, cu o prelungire în formă de T: prelungirea inițială se desparte în două. Sunt sferici, cu nucleu mare, localizat central. Se găsesc în ganglionii rahidieni sau ganglionii spinali.
După funcționare:
neuroni motori multipolari, mari cu prelungire axonică lungă. De exemplu: neuronii piramidali din cortex.
neuroni de asociație sau bipolari.
neuroni senzitivi aferenți sau receptori. Sunt pseudounipolari și se găsesc în ganglionii spinali și ganglionii nervilor cranieni.
[modificare]Proprietăți funcționale
Excitabilitatea este proprietatea de a intra în activitate sub acțiunea unui stimul. Membrana joacă un rol esențial prin canalele sale ionice care se deschid sau se închid în funcție de modificările de energie din preajma membranei.
Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Această conducere se realizează diferit în fibrele mielinice și amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60-120m/s în cele mai groase, 3-14m/s în cele mai subțiri; iar în cele amielinice 0.5-2m/s).
Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a axonului.
Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări.
Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea acesteia prin sinapse.
[modificare]Conectivitate
Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule.
Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii.
În creierul uman există un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 1011 (o sută de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilalți neuroni. La un copil de trei ani avem 1015 sinapse, Acest număr scade cu vârsta, ajungând între 1014 și 5×1014 la un adult.
[modificare]Vezi și
Teoria cablului
[modificare]Surse
Olteanu, A.& Lupu, V. (2000). Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Miu, A. C. & Olteanu, A. I. (2003). Neuroștiințe. De la mecanisme moleculare și celulare la comportament și evoluție. Vol. I: Dezvoltarea sistemului nervos. Neuronul se gaseste si la motoarele de masini
P.S. Fundita?