Dezintegrarea radioactivă este un fenomen spontan (se produce fără a fi provocat extern). Nu depinde de temperatură, presiune sau de combinaţia chimică în care apare atomul al cărui nucleu suferă dezintegrarea. Pe de altă parte, dezintegrarea este un fenomen aleator: nu se poate determina când se va dezintegra un anumit nucleu atomic, deşi pentru o populaţie mare de nuclee de un anumit tip se poate estima câte nuclee vor suferi dezintegrarea într-un anumit interval de timp.
În urma interacţiunii dintre radiaţii şi organismele vii apar fenomene fizice (ionizări, excitări) care determină fenomene chimice (alterări ale macromoleculelor şi a sistemelor enzimatice). Dar cele mai importante efecte se observă la celulele germinale. În urma interacţiunii dintre radiaţii şi celulele germinale se observă o alterare a cromozomilor şi a codului genetic - ADN. Gravitatea acestor probleme este amplificată prin transmiterea lor la descendenţi chiar şi la doze foarte mici.
Una dintre cele mai simple soluţii, folosite pentru micşorarea dozelor absorbite, pentru cei care lucrează în medii radioactive este învelirea cu ecrane protectoare (din plumb) a aparatelor care utilizează radiaţii. Este cunoscut faptul că plumbul este un material foarte absorbant de radiaţii provenite de la materiale sau aparatură care produc asemenea radiaţii.
anonim_4396 întreabă: