Legenda ne spune mai intai de un scut al lui Aenea cu care a luptat el in razboiul troian; si care l-a protejat de sageata aruncata de catre Philoctetes. Ajuns insa pe teritoriul Italiei, se asociaza cu Evander, un rege local si i se dau noi arme si un nou scut, forjat de fiii lui Vulcan. Pe acest scut sunt gravate imagini infatisand istoria Romei. Scutul este descris de Vergilius in cartea a VIII-a a poemului sau Eneida - un exemplu de descriere literara a unei lucrari de arta vizuala. Descrierea nu este catusi de putin originala, ci ea este modelata dupa aceea a scutului lui Ahile, din Iliada lui Homer. Pe scut sunt infatisate diferite scene de lupta, dar Vergilius forteaza evident nota, facand subtile paralele la actiuni vitejesti ale lui Octavian Augustus, sub a carui domnie a trait si de a carui protectie s-a bucurat. De exemplu, se poate vedea clar victoria lui Augustus la Actium, impotriva lui Antoniu si a Cleopatrei, eveniment distantat istoric la vreo opt secole de timpul lui Aenea.
Αἰνείaς (Aeneas, Enea) -Enea - Enea era fiul lui Anchises și al Afroditei. S-a născut pe muntele Ida, unde a fost crescut de către nimfe. Mai târziu s-a căsătorit cu Creusa, una dintre fiicele lui Priamus, și a avut un fiu, pe Ascanius. A participat la războiul troian și s-a luptat vitejește, fiind ocrotit în luptă de Aphrodite și de Poseidon, mai ales împotriva lui Diomedes și Achilles. Enea a condus un grup de supraviețuitori din cetate, grup din care făceau parte fratele lui Ascanius), trâmbițașul lui (Misenus), tatăl lui (Anchises), tămăduitorul Iapix și Mimas, care le-a servit drept ghid. Soția lui Creusa a fost ucisă în timpul atacului de noapte al aheilor asupra Troiei. Ei au plecat din Troada cu un număr de corăbii, căutând un loc în care să-și întemeieze o nouă patrie. Au poposit în mai multe țări din apropiere, dar acestea s-au dovedit a fi inospitaliere, iar în cele din urmă au aflat de la o sibilă că trebuie să meargă pe pământul strămoșilor lor. Prima dată au încercat Creta, unde Dardanus s-a stabilit odată, dar au găsit insula devastată de ciumă, fiind aceeași epidemie care l-a alungat pe Idomeneus. Au descoperit colonia condusă de Helenus și Andromaca, dar au refuzat să rămână acolo. După 7 ani au ajuns în Cartagina, unde Enea a avut o relație intimă cu regina Dido. După ce a stat o perioadă în orașul fenician, Enea a trebuit să își continue drumul, pentru că așa îi porunciseră zeii, fapt care o împinge pe Dido să se sinucidă. Troienii ajung la gura de vărsare a Tibrului, în Italia. Acolo o sibilă l-a luat pe Enea în lumea subterană și i-a prezis măreția Romei, care va fi fondată de oamenii lui. Enea a negociat cu regele autohton, Lavinius, în privința colonizării și a fost cununat cu fiica acestuia, Lavinia. Acest incident a dus la un război cu celelalte triburi locale, război care a culminat cu întemeierea cetății Alba Longa, condusă de Enea și fiul Laviniei, Silvius. 300 de ani mai târziu, conform mitologiei romane, descendenții acestora, Romulus și Remus au construit Roma. Detaliile privind călătoria lui Enea, relația cu Dido și stabilirea în Italia sunt subiectul epopeii romane Eneida, de Vergiliu. Tradiția întemeirii Cartaginei în 814 î.Hr. nu coincide cu data aproximativă a războiului troian, deci, dacă Enea s-a aventurat într-adevăr în vest el nu avea să întâlnească decât niște țărani băștinași.
Annaanne491 întreabă: