Heii, TPU! :*

Vreau si eu. povestirea capitolului 1, din "Uimitoarele peripetii ale jupanului Antifer". de Jules Verne.
Si personajele.

funda!

Raspunsul t

schimb
ă
ri de direc
ţ
ie, nejustificate nici de schimb
ă
rilevântului, nici de aspectul cerului. Era o tain
ă
întreacest c
ă
pitan
―
un b
ă
rbat de patruzeci
ş
i
ş
ase de ani, cu p
ă
rul zburlit
―

ş
i un personaj impozant care tocmaiap
ă
rea în aceast
ă
clip
ă
în deschiz
ă
tura capotului.
―
Nimic? întreb
ă
el.
―
Nimic, excelen
ţă
, fu r
ă
spunsul.O ridicare din umeri, însemnând oarecaredezam
ă
gire, puse cap
ă
t acestei discu
ţ
ii în careînc
ă
puser
ă
doar trei cuvinte. Apoi, personajul pe carec
ă
pitanul îl onorase cu acest titlu coborî din nou scaracapotului
ş
i se întoarse în cabina sa. Acolo, întins pedivan, p
ă
ru c
ă
se las
ă
în voia unui fel de toropeal
ă
. Cutoate c
ă
st
ă
tea nemi
ş
cat, ca
ş
i când somnul pusesest
ă
pânire pe el, totu
ş
i nu dormea. Se vedea bine c
ă
este obsedat de o idee fix
ă
.S
ă
tot fi avut cincizeci de ani. Statura înalt
ă
, capulputernic, p
ă
rul bogat
ş
i c
ă
runt, barba mare, r
ă
sfirat
ă
pe piept, ochii negri însufle
ţ
i
ţ
i de o privire ager
ă
, întreaga sa înf
ăţ
i
ş
are mândr
ă
, dar v
ă
dit întristat
ă
, maicurând descurajat
ă
,
ţ
inuta sa demn
ă
îl ar
ă
tau ca peun b
ă
rbat de origine nobil
ă
. Costumul s
ă
u, cuneputin
ţă
de recunoscut. Un burnuz larg, de culoareînchis
ă
, cu g
ă
etane la mâneci, cu ciucuri de paietemulticolore, îl îmbr
ă
ca de la umeri pân
ă
la glezne, iarpe cap purta o bonet
ă
verzuie cu ciucure negru.Dou
ă
ore mai târziu, un b
ă
ie
ţ
andru îi servi prânzulpe o mas
ă
de ruliu, fixat
ă
de du
ş
umeaua cabineiacoperit
ă
de un covor gros
ş
i m
ă
t
ă
sos, sm
ă
l
ţ
at cu flori.În afar
ă
de cafeaua fierbinte
ş
i aromat
ă
din dou
ă
ce
ş
cu
ţ
e de argint fin cizelat, de celelalte mânc
ă
rurime
ş
te
ş
ugit preg
ă
tite, din care se compunea masa, de-abia se atinse. Apoi îi fu a
ş
ezat în fa
ţă
vasul uneinarghilele în jurul c
ă
reia pluteau aburi înmiresma
ţ
i
ş
i,

cu mu
ş
tiucul de chihlimbar între buzele caredescopereau o dantur
ă
str
ă
lucitor de alb
ă
, înconjuratde fumul parfumat al lataki-ului
1
, î
ş
i relu
ă
visarea.Se scurse astfel o parte din zi, în timp ce goeleta, u
ş
or leg
ă
nat
ă
de unduirile hulei, î
ş
i urma nehot
ă
râtuls
ă
u drum pe întinsul acestei m
ă
ri.C
ă
trebuie ora patru excelen
ţ
a-sa se scul
ă
, f
ă
cu câ
ţ
ivapa
ş
i, se opri în fa
ţ
a hublourilor întredeschise în b
ă
taiabrizei, î
ş
i plimb
ă
privirea c
ă
trebuie orizont
ş
i se opri apoi înfa
ţ
a unui fel de trap
ă
ascuns
ă
de un col
ţ
al covorului.Aceast
ă
trap
ă
, care se deschidea dac
ă
ap
ă
sai cupiciorul pe unul din col
ţ
urile sale, d
ă
dea la iveal
ă
intrarea în c
ă
mara cu provizii care se afla subdu
ş
umeaua cabinei.Acolo, unul lâng
ă
altul, erau rânduite cele treibutoaie ferecate de care s-a pomenit. Personajulnostru, aplecat asupra trapei, r
ă
mase câteva minute înaceast
ă
atitudine, ca
ş
i când vederea acestor butoaie l-ar fi hipnotizat.
Ş
i, ridicându-se,
ş
opti:
―
Nu... nici o
ş
ov
ă
ia-l
ă
! Dac
ă
nu g
ă
sesc o insul
ă
necunoscut
ă
pe care s
ă
le pot ascunde în tain
ă
, learunc mai bine în mare! Închise din nou trapa peste care trase din noucol
ţ
ul covorului
ş
i, îndreptându-se c
ă
trebuie scaracapotului, se urc
ă
pe dunet
ă
. Erau orele cinci dup
ă
-amiaz
ă
. În atmosfer
ă
, nici oschimbare. Un cer împestri
ţ
at cu nori
ş
ori albi
ş
icenu
ş
ii. Abia înclinat sub o briz
ă
u
ş
oar
ă
, cu murele lababord, vasul l
ă
sa în urma lui o dantel
ă
sub
ţ
ire despum
ă
care se destr
ă
ma în fream
ă
tul valurilor.
1
Soi de tutun din Orient.

Excelen
ţ
a-sa parcurse încet cu privirea orizontultras parc
ă
cu compasul pe un fond de azur foartelimpede. De acolo, de unde era, un uscat de în
ă
l
ţ
imemijlocie s-ar fi putut z
ă
ri de la o distan
ţă
depatrusprezece sau cincisprezece mile. Dar linia cerului
ş
i a apei nu era întrerupt
ă
de nici un relief.Atunci, apropiindu-se, c
ă
pitanul fu întâmpinat cuaceea
ş
i neocolit
ă
întrebare:
―
Nimic? Ceea ce aduse acela
ş
i neschimbat r
ă
spuns:
―
Nimic, excelen
ţă
. Timp de câteva minute personajul r
ă
mase t
ă
cut. Seduse apoi s
ă
se a
ş
eze pe una din b
ă
ncile de la pupa, întimp ce c
ă
pitanul înfrunta b
ă
taia vântului mânuindu-
ş
i luneta cu o mân
ă
înfrigurat
ă
.
―
C
ă
pitane! spuse el în curând, dup
ă
ce privireasa mai cercet
ă
o ultim
ă
dat
ă
spa
ţ
iul.
―
Ce dore
ş
te excelen
ţ
a-voastr
ă
?
―
S
ă

ş
tiu exact unde suntem.C
ă
pitanul lu
ă
o hart
ă
marin
ă

ş
i o întinse peplatbord.
―
Aici, r
ă
spunse el, ar
ă
tând cu creionul locul undese întret
ă
iau un meridian
ş
i o paralel
ă
.
―
La ce distan
ţă
de aceast
ă
insul
ă
... la r
ă
s
ă
rit?
―
La dou
ă
zeci
ş
i dou
ă
de mile.
―

Ş
i de uscatul
ă
sta?
―
În jur de dou
ă
zeci
ş
i
ş
ase...
―
Nimeni de pe corabie nu
ş
tie prin ce locurinavig
ă
m acum?
―
Nimeni, doar dumneavoastr
ă

ş
i cu mine, excelen
ţă
.
―
Nici m
ă
car marea pe care o str
ă
batemau aici...

schimb
ă
ri de direc
ţ
ie, nejustificate nici de schimb
ă
rilevântului, nici de aspectul cerului. Era o tain
ă
întreacest c
ă
pitan
―
un b
ă
rbat de patruzeci
ş
i
ş
ase de ani, cu p
ă
rul zburlit
―

ş
i un personaj impozant care tocmaiap
ă
rea în aceast
ă
clip
ă
în deschiz
ă
tura capotului.
―
Nimic? întreb
ă
el.
―
Nimic, excelen
ţă
, fu r
ă
spunsul.O ridicare din umeri, însemnând oarecaredezam
ă
gire, puse cap
ă
t acestei discu
ţ
ii în careînc
ă
puser
ă
doar trei cuvinte. Apoi, personajul pe carec
ă
pitanul îl onorase cu acest titlu coborî din nou scaracapotului
ş
i se întoarse în cabina sa. Acolo, întins pedivan, p
ă
ru c
ă
se las
ă
în voia unui fel de toropeal
ă
. Cutoate c
ă
st
ă
tea nemi
ş
cat, ca
ş
i când somnul pusesest
ă
pânire pe el, totu
ş
i nu dormea. Se vedea bine c
ă
este obsedat de o idee fix
ă
.S
ă
tot fi avut cincizeci de ani. Statura înalt
ă
, capulputernic, p
ă
rul bogat
ş
i c
ă
runt, barba mare, r
ă
sfirat
ă
pe piept, ochii negri însufle
ţ
i
ţ
i de o privire ager
ă
, întreaga sa înf
ăţ
i
ş
are mândr
ă
, dar v
ă
dit întristat
ă
, maicurând descurajat
ă
,
ţ
inuta sa demn
ă
îl ar
ă
tau ca peun b
ă
rbat de origine nobil
ă
. Costumul s
ă
u, cuneputin
ţă
de recunoscut. Un burnuz larg, de culoareînchis
ă
, cu g
ă
etane la mâneci, cu ciucuri de paietemulticolore, îl îmbr
ă
ca de la umeri pân
ă
la glezne, iarpe cap purta o bonet
ă
verzuie cu ciucure negru.Dou
ă
ore mai târziu, un b
ă
ie
ţ
andru îi servi prânzulpe o mas
ă
de ruliu, fixat
ă
de du
ş
umeaua cabineiacoperit
ă
de un covor gros
ş
i m
ă
t
ă
sos, sm
ă
l
ţ
at cu flori.În afar
ă
de cafeaua fierbinte
ş
i aromat
ă
din dou
ă
ce
ş
cu
ţ
e de argint fin cizelat, de celelalte mânc
ă
rurime
ş
te
ş
ugit preg
ă
tite, din care se compunea masa, de-abia se atinse. Apoi îi fu a
ş
ezat în fa
ţă
vasul uneinarghilele în jurul c
ă
reia pluteau aburi înmiresma
ţ
i
ş
i,

cu mu
ş
tiucul de chihlimbar între buzele caredescopereau o dantur
ă
str
ă
lucitor de alb
ă
, înconjuratde fumul parfumat al lataki-ului
1
, î
ş
i relu
ă
visarea.Se scurse astfel o parte din zi, în timp ce goeleta, u
ş
or leg
ă
nat
ă
de unduirile hulei, î
ş
i urma nehot
ă
râtuls
ă
u drum pe întinsul acestei m
ă
ri.C
ă
trebuie ora patru excelen
ţ
a-sa se scul
ă
, f
ă
cu câ
ţ
ivapa
ş
i, se opri în fa
ţ
a hublourilor întredeschise în b
ă
taiabrizei, î
ş
i plimb
ă
privirea c
ă
trebuie orizont
ş
i se opri apoi înfa
ţ
a unui fel de trap
ă
ascuns
ă
de un col
ţ
al covorului.Aceast
ă
trap
ă
, care se deschidea dac
ă
ap
ă
sai cupiciorul pe unul din col
ţ
urile sale, d
ă
dea la iveal
ă
intrarea în c
ă
mara cu provizii care se afla subdu
ş
umeaua cabinei.Acolo, unul lâng
ă
altul, erau rânduite cele treibutoaie ferecate de care s-a pomenit. Personajulnostru, aplecat asupra trapei, r
ă
mase câteva minute înaceast
ă
atitudine, ca
ş
i când vederea acestor butoaie l-ar fi hipnotizat.
Ş
i, ridicându-se,
ş
opti:
―
Nu... nici o
ş
ov
ă
ia-l
ă
! Dac
ă
nu g
ă
sesc o insul
ă
necunoscut
ă
pe care s
ă
le pot ascunde în tain
ă
, learunc mai bine în mare! Închise din nou trapa peste care trase din noucol
ţ
ul covorului
ş
i, îndreptându-se c
ă
trebuie scaracapotului, se urc
ă
pe dunet
ă
. Erau orele cinci dup
ă
-amiaz
ă
. În atmosfer
ă
, nici oschimbare. Un cer împestri
ţ
at cu nori
ş
ori albi
ş
icenu
ş
ii. Abia înclinat sub o briz
ă
u
ş
oar
ă
, cu murele lababord, vasul l
ă
sa în urma lui o dantel
ă
sub
ţ
ire despum
ă
care se destr
ă
ma în fream
ă
tul valurilor.
1
Soi de tutun din Orient.

Excelen
ţ
a-sa parcurse încet cu privirea orizontultras parc
ă
cu compasul pe un fond de azur foartelimpede. De acolo, de unde era, un uscat de în
ă
l
ţ
imemijlocie s-ar fi putut z
ă
ri de la o distan
ţă
depatrusprezece sau cincisprezece mile. Dar linia cerului
ş
i a apei nu era întrerupt
ă
de nici un relief.Atunci, apropiindu-se, c
ă
pitanul fu întâmpinat cuaceea
ş
i neocolit
ă
întrebare:
―
Nimic? Ceea ce aduse acela
ş
i neschimbat r
ă
spuns:
―
Nimic, excelen
ţă
. Timp de câteva minute personajul r
ă
mase t
ă
cut. Seduse apoi s
ă
se a
ş
eze pe una din b
ă
ncile de la pupa, întimp ce c
ă
pitanul înfrunta b
ă
taia vântului mânuindu-
ş
i luneta cu o mân
ă
înfrigurat
ă
.
―
C
ă
pitane! spuse el în curând, dup
ă
ce privireasa mai cercet
ă
o ultim
ă
dat
ă
spa
ţ
iul.
―
Ce dore
ş
te excelen
ţ
a-voastr
ă
?
―
S
ă

ş
tiu exact unde suntem.C
ă
pitanul lu
ă
o hart
ă
marin
ă

ş
i o întinse peplatbord.
―
Aici, r
ă
spunse el, ar
ă
tând cu creionul locul undese întret
ă
iau un meridian
ş
i o paralel
ă
.
―
La ce distan
ţă
de aceast
ă
insul
ă
... la r
ă
s
ă
rit?
―
La dou
ă
zeci
ş
i dou
ă
de mile.
―

Ş
i de uscatul
ă
sta?
―
În jur de dou
ă
zeci
ş
i
ş
ase...
―
Nimeni de pe corabie nu
ş
tie prin ce locurinavig
ă
m acum?
―
Nimeni, doar dumneavoastr
ă

ş
i cu mine, excelen
ţă
.
―
Nici m
ă
car marea pe care o str
ă
batem