Depinde ce înţelegi prin rău sau bine. Nu contează că e la Breaza, la Cîmpulung sau la Alba Iulia. Peste tot e la fel. Disciplină cazonă, program dur, zilnic, cu sculatul, cu masa, cu orele de şcoală, toate la ore fixe, cu program special de pregătire a lecţiilor, cu instrucţie ca la armată, iarnă şi vară, cu alergări şi mult sport, cu suportarea diferenţei de la primul an a elevilor începători faţă cei din anii superiori, care sînt mai duri şi mai pretenţioşi decît nişte sergenţi de la armată. Cei de anul doi şi trei primesc grade, au pretenţie să fie salutaţi, şi multe alte feluri de şicane. Ceva cam ca în genul filmelor amiricane cu viaţa de cazarmă. Unii dintre cei noi pot claca şi nu rezistă. În schimb la ceea ce se numeşte învăţătura, eşti aproape obligat să ţii pasul cu ceilalţi că altfel te autoelimini. Gîndeşte de pe acum dacă crezi că poţi fi apt pentru o astfel de viaţă timp de patru ani. În oraş ieşi o dată pe săptămînă şi asta numai dacă meriţi ( chestie de note la învăţătură, disciplină), gagici ...pauză, calculator - nu cred că are fiecare, doar dacă vii cu el de acasă. Localităţile de reşedinţă ale respectivelor licee sînt doar nişte orăşele ( doar Alba Iulia ceva mai mărişor)în care, în caz de permisie, (învoire)te plimbi de cîteva ori pe "strada mare" care are mai puţin de un kilometru, locuri de distracţie nu prea, baruri şi cluburi nu prea sînt şi elevii militari nu au voie înasemenea aşezăminte. Aşa că...cam (!) asta e!
Un lucru bun, pozitiv, îl constituie faptul că, de regulă, un absolvent e un tip destul de bine educat, îndeajuns de disciplinat şi perspectiva ulterioară, din punct de vedere profesional, e destul de atrăgătoare, mai ales d.p.d.v. material, dar şi ca ofiţer viaţa e îndeajuns de ...sub comandă.
ANAx300 întreabă:
ionela2011 întreabă: