Dacă nu pui la suflet teancul de hârtii și inspecții, situații de trimis, munca peste program și salariul mic, vezi partea plina a paharului, dacă faci cu drag meseria ai satisfacția ca din mana ta au ieșit niște copii care iubesc materia pe care o predai și ca ajung la un nivel datorita ție.
N-a ajuns ca să învețe,
Școala cel puțin, primară,
Că acum, la bătrânețe,
Ajungea și profesoară.
( Rața lui Arghezi).
Pe o parte imi trezeste amintiri neplacute, iar pe de alta ma excita. Contrariant...
Eu cred ca este o meserie frumoasa, dar prost plătită. Dacă îți plac copiii, dacă ai răbdare și ști cum sa te comporți cu persoanele agitate din jurul tău (dacă ști sa le liniștești și sa le pui la punct) eu cred ca ești perfecta pentru aceasta meserie. Eu ca elev am observat ca sunt mult mai atent la profesorii de treaba, care te cearta doar cu un motiv bun, care sunt deschiși, spun glume, explica de câte ori este nevoie și care se implica cu adevărat în educația elevilor.
E o meserie grea, dar și frumoasă. Dacă nu ai pasiune mai bine nu te fă profesoară că atunci nici elevii nu vor înțelege materia pe care o predai și e păcat sa afectezi viitoarele generații.
Satisfacția de a-ți vedea elevii realizați e o experiență extraordinară, cum spunea și diriginta mea, că se simte ca "o mamă a 31 de copii".