Copilaria este prin excelenta varsta jocului si a explorarii. Pentru un copil, activitatea fundamentala este jocul, urmata apoi de invatare, munca (atunci cand el devine adult) si creatia. Jocul sparge multe bariere ale gandirii logice si il lasa pe om sau pe copil sa evadeze intr-o lume in care regulile sunt altele si raspund unei ordini interioare, nu uneia morale sau sociale (asa cum se intampla cu adultii care sunt inserati intr-o societate care functioneaza dupa cu totul alte reguli). Jocul, pentru un copil, raspunde celor mai variate nevoi. Copilul e dornic sa cunoasca lumea in care traieste si reuseste sa o exploreze prin joc; copilul simte nevoia de a fi alaturi de alti copii, iar jocul ii ofera posibilitateta insertiei intr-un grup social (prieteni, colegi); nevoia de a invata, caz in care jocul ii ofera posibilitatea de a cunoste intuitiv mici teorii stiintifice. Universul individual al unui copil nu e impregnat de restrictii sociale si norme. E liber; poate sa creeze si transpuna in joc tot ceea ce imaginatia produce.
BraiRotSkibidi întreabă: