1. Cainii percep mirosuri pe care le emana obiecte aflate la 15 m sub pamant.
2. Veverita este singurul animal cu cristalinul ochiului colorat.
3. Caii comunica intre ei folosind peste 100 de sunete.
4. Exista o pasare care seamana cu randunica( dar nu e ruda cu ea ) si car atunci cand zboara bate din aripi alternativ.
5. Greierele reuseste sa cante frecandu-si aripile una de alta.Cu cat aerul este mai cald cu atat numarul cri-cri-urilor este mai mare.
6. Porumbelul voiajor este animalul domestic ce poseda cel mai bun simt al orientarii; cand este transportat spre o destinatie oarecare intr-un vagon inchis si pe rute oricat de incalcite, el, odata eliberat, regaseste locul de unde a plecat, chiar si la o distanta de 2000 km.
7. Cu o temperatura constanta de 40, 7 °C, lupul este mamiferul cu temperatura corporala cea mai ridicata.
8. In apele Oceanului Pacific traieste pestisorul Mixima care are 4 inimi, dispuse in organism cu functii separate : una pentru partea superioara a corpului si celelalte pentru organele digestive, muschi si coada. Poate trai mai multe luni fara hrana si se apara de dusmani, secretand substante "fumigene", in care se ascunde.
9. Sistemul arterial al balenei albastre este atat de mare încat si un leopard s-ar putea tarî prin el.
10. Tantarii sunt de doua ori mai atrasi de culoarea albastra decat de orice alta culoare.
http://www.descopera.ro/natura/5603017-10-simturi-uimitoare-ale-animalelor gasesti si aici ceva interesant
Şerpii simt căldura
Deşi reptilele sunt animale cu sânge rece, şerpii pot depista căldura produsă de un organism de la o distanţă de câţiva metri. În felul acesta pot vâna rozătoare şi alte animale mici, de multe ori fără ca prada să aibă vreun indiciu că şarpele e în apropiere. Şerpii boa au capacitatea de a simţi căldura emanată de şoareci de la câţiva metri şi îi vânează cu o precizie uimitoare.
Cum reuşesc şerpii să simtă radiaţia infraroşie a corpului unui şoarec? Între nări şi ochi, de ambele părţi ale capului, şerpii au fost binecuvântaţi de natură cu două organe de simţ care îi ajută să "adulmece" prada, inclusiv direcţia în care se îndreaptă.
Ecolocaţia şi orientarea în apă sau pe uscat
Pentru a se deplasa şi orienta în apele unde vizibilitatea este redusă, delfinii se folosesc de ecolocaţie. Ce e de fapt ecolocaţia? Reprezintă localizarea obiectelor cu ajutorul ultrasunetelor. Pe înţelesul tuturor: delfinii emit ultrasunete*, iar dacă acestea se lovesc de obstacole, ultrasunetele ajung înapoi la delfin (principiul ecoului), spunându-i încotro să se îndrepte.
Delfinii nu sunt singurele fiinţe care se folosesc de ecolocaţie. Liliecii folosesc aceleaşi ultrasunete pentru a vâna sau pentru a se deplasa. După ce omul a descoperit tehnica ultrasunetelor, a aplicat-o în cadrul sonarelor pe oceane, pentru a detecta obiectele în apă.
Păsările şi insectele văd în ultraviolet
Cele mai multe păsări şi insecte văd în unde imperceptibile ochiului uman, motiv pentru care văd şi acolo unde omul nu poate vedea.
De exemplu, în peşteri, în locuri întunecoase, ochii păsărilor percep lumină ultravioletă şi se pot orienta. Însă ochiul uman nu poate percepe decât întunericul şi s-ar împiedica în orice pietricică.
Fluturii pot detecta feromonii
Ce sunt de fapt feromonii? Sunt hormoni secretaţi de insecte, peşti, batracieni şi mamifere, care influenţează dezvoltarea şi comportamentul altor indivizi de sex opus. Anumite specii de fluturi de noapte pot simţi prezenţa acestor feromoni de la câţiva kilometri distanţă. Şi oamenii pot simţi, în mod subtil, prezenţa feromonilor, majoritatea dintre noi neştiind acest lucru, însă pentru a-i percepe, trebuie să stăm aproape unul de celălalt.
Pisicile văd şi noaptea
Ai observat cum ochii unei pisici sclipesc noaptea, în cea mai mică rază de lumină? Felinele se descurcă excelent pe timp de noapte, fiind animale crepusculare, sunt foarte active seara şi dimineaţa devreme, momentele ideale când pot vâna.
Membrana reflectorizantă (tapetum lucidum) care înveleşte ochiul pisicii, oglindeşte şi implicit amplifică cea mai mică lumină. În felul acesta, lumina ajunsă la celulele fotoreceptoare din retină îi permite pisicii să vadă şi pe întuneric, dacă are o mică rază de lumină.
Şoarecii şi mustăţile
Mustăţile sunt organe de simţ atât pentru pisici şi câini, cât mai ales pentru rozătoare. Şoarecii, deşi sunt mici şi foarte agili, nu au fost înzestraţi cu o vedere bună, astfel încât pentru a se deplasa, se folosesc de vibrize ** pentru a capta semnale referitoare la mediul din jur şi pentru a se deplasa. În acest fel, şoriceii reuşesc să se deplaseze pe întuneric, ajungând până la mâncarea aflată în diverse dulapuri suspendate.
Cu ajutorul mustăţilor şi lăsându-se ghidaţi de miros, şoriceii şi şobolanii reuşesc să se strecoare în diverse locuri unde există de mâncare.
De asemenea, folosindu-se de mustăţi, pisicile reuşesc să estimeze lăţimea şi înălţimea unui loc. Sprâncenele mari reprezintă extremitatea de sus a pisicii, în timp ce mustăţile sunt late cât pisica. Dacă felina îşi strecoară capul într-un loc şi simte că are loc (ghidându-se după informaţiile oferite de mustăţi şi sprâncene), va intra cu tot corpul în acel loc, oricât de mic ni s-ar părea nouă, oamenilor.
Detectarea campului magnetic
Modul in care se orienteaza pasarile in timpul migratiei ramane unul dintre marile mistere ale stiintei. Mai multe explicatii au fost propuse in decursul timpului, cele mai larg acceptate azi fiind cele care sustin ca pasarile se orienteaza cu ajutorul campului magnetic terestru.
O ipoteza indrazneata, de data recenta, sustine ca pasarile ar percepe acest camp de forta printr-un soi de sinestezie. La om, termenul de sinestezie desemneaza o asociere bizara de senzatii de natura diferita - exista, de pilda, oameni care, la auzul unor anumite sunete, vad anumite culori; evident, e o anomalie, rar intalnita si inca prea putin studiata. Conform ipotezei mentionate, pasarile ar "vedea" liniile campului magnetic terestru sub forma unui desen suprapus peste peisaj, iar orientarea acestor linii le indica directia ce trebuie urmata.
Detectarea campurilor electrice
Unul dintre factorii care ii fac pe rechinii carnivori niste pradatori atat de eficienti este faptul ca ei sunt capabili sa detecteze campuri electrice slabe care le semnaleaza prezenta, in apropiere, a unor creaturi vii care le-ar putea sluji drept hrana.
Toate animalele emit astfel de campuri de energie, rezultatul activitatii bioelectrice din corp, dar nu toate sunt capabile sa receptioneze aceste semnale din mediul exterior.
Rechinii, insa, au celule speciale cu ajutorul carora percep aceste impulsuri, transmise prin apa - treaba de care, se recunoastem, noi nu suntem in stare (ati simtit voi in apa, vreodata, prezenta unui peste de la nu stiu cati metri, fara sa-l vedeti?) Atat de dezvoltat e acest simt uimitor, incat un rechin poate descoperi un peste chiar daca acesta e ascuns in nisip - doar dupa slabele impulsuri electrice produse de contractiile muschilor sai.
Sper sa sunt suficiente si utile!