Eu nu sînt convins că ai înțeles.
Problema nu e deloc o încurcătură.
Totul e să gîndești logic.
Treaba cu un „i" sau doi de „i" este funcție de verbul de conjugat, de modul la care se conjugă, de timpul la care se conjugă.
Nu la toate verbele se pune problema aceasta.
De ex. verbul „a cânta".
Face la perf. simplu.
cântai, cântași, cântă, cântarăm, cântarăți, cântară.
Unde e problema cu „i" sau „ii"?
Dar să luăm verbul „a fi"
La perf. simplu face : fui, fuși, fu, furăm, furăți, fură. Sau : fusei, fuseși, fuse, fuserăm, fuserăți, fuseră.
Unde e problema cu „i" sau „ii"? Că nu e.
În schimb, la o serie de alte verbe, în general cele terminate în „i", vom găsi aceste situații. Exemplu, verbele „a sosi", „a veni", „ a prânzi", „a tocmi", „ a pomeni", „a flămânzi", „a cotropi", „ a stropi", „ a dovedi" etc.
Toate fac la perf. simplu, la persoana I-a cu un singur„i", iar la persoana a III-a sg. cu doi de „i"
Eu venii, el veni.
Eu sosii, el sosi.
Eu muncii, el munci.
Eu stropii, el stropi.
Asta la formele simple.
Pentru că la cele dezvoltate se cam schimbă situația și nu mai avem această problemă.
Eu muncisei, el muncise.
Eu venisei, el venise.
Eu mâncasei, el mâncase.
Atenție! Această formă, la persoana a III-a sg. este identică cu cea de la m.m.ca perf.
În schimb, această problemă cu „i " și doi de „i" se mai manifestă și la verbul „ a fi".
Se scrie „Fii atent!", cînd e vorba de imperativ, pers. a II-a. Dar cu un singur„i" cînd e vorba de forma de negativ a imperativului.
Ni fi tu atent și-apoi ai să vezi ce chelfăneală ai să iei de la mine!
La imperativ, întotdeauna, atenție la semnul exclamării.
Tot cu doi de „i" se scrie ( la verbul „a fi") când conjugăm la pers. a II-a a conjunctivului.
Ex. Totul e să fii atent în clasă, la predare.
Situații asemănătoare se întîmplă și cu verbul „ a veni".
La persoana a IIa sg.
Eu vin, tu vii. (ind. prezent)
Să vii la timp acasă( conjunctiv).
Cam astea ar fi, deocamdată.
Stiam eu mersi de lamurire
Lia888 întreabă: