PRINCÍPIU, principii, s.n. 1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. * Loc. adv. În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. ** (La pl.) Totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi și de noțiuni. 2. Element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice. * (Chim.) Principiu activ = substanță existentă într-un produs de origine vegetală sau animală care imprimă un caracter specific acelui produs. 3. Convingere intimă, punct de vedere propriu. * Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme. * Loc. adv. Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit. [Var.: (înv.) princíp, prințíp s.n., princípie s.f.] - Din lat. principium, it. principio, fr. principe. asta am gasit sper sa fie buna
Principiul nationalitatilor consta in pretentiunea unor certe grupuri sociale a fi recunoscute libere si egale cu alte asemenea grupuri este pretentia indiscutabila etica a popoarelor a se dezvolta liber, conform spiritului lor particular a egalitatii pe baza conditiilor generale de dezvoltare. Sper ca te-am ajutat.
Uite ce zicea A C. Popoviciu, in 1894;''principiul nationalitatilor consta in pretentiunea unor certe grupuri sociale a fi recunoscute libere si egale cu alte asemenea grupuri este pretentia indiscutabila etica a popoarelor a se dezvolta liber, conform spiritului lor particular a egalitatii pe baza conditiilor generale de dezvoltare''.
fantastica întreabă: