Imi puteti spune cate ceva despre viata lui Ludovic al 14-lea, dar nu de pe Wikipedia [Funda]

S-a nascut la Saint Germain-en-Laye, in anul 1638 si a fost rege al Frantei intre anii 1643 si 1715. Era fiul regelui francez Ludovic al XIII-lea (1610-1643) si al Anei de Austria. Deoarece la moartea tatalui sau nu avea decat 5 ani, Franta a fost condusa de consiliul de regenta, din care facea parte si regina Ana de Austria care l-a ales ca prim-ministru pe cardinalul Mazarin.

Perioada minoratului lui L. XIV a fost cea in care s-au desfasurat frondele, revolte ale nobililor si Parlamentului, care cautau sa profite de aceasta situatie si sa slabeasca absolutismul regal. Atat fronda Parlamentului (1648-1649), cat si fronda printilor (1650-1653) au fost infrante, cardinalul Mazarin guvernand apoi Franta in numele regelui pana in anul 1661, cand a murit. Din 1661 si pana in 1715, L. XIV a exercitat direct conducerea regatului fara prim-ministru, el detinand puterea absoluta, lucru exprimat si prin formula „Statul sunt eu!“.

Dorind sa impresioneze, sa sublinieze faptul ca avea o putere cu caracter divin si pentru a demonstra stralucirea autoritatii sale, L. a introdus, la curtea de la Versailles, un ceremonial fastuos. Amenajarea palatului de la Versailles a durat din 1662 pana in 1702, acolo lucrand artisti de renume, care au creat un ansamblu maiestuos. La Versailles, eticheta stabilita era respectata cu strictete. Totul trebuia sa se desfasoare conform dorintelor lui L., a carui pasiune pentru lux era evidenta. Nobilimea a fost obligata sa vina la Versailles, acolo ea primind bani, slujbe si pamanturi si participand la numeroasele serbari organizate de monarh. Curtea regala era plina de nobili, toti fiind considerati servitori ai regelui.

In Franta, totul era controlat de regele L., acesta formandu-si un aparat birocratic bine pus la punct. Intendentii, reprezentanti ai regelui in provincii, asigurau legatura dintre aparatul central de guvernare si cel din teritoriu. L. XIV s-a sprijinit pe cativa colaboratori priceputi si devotati, dintre care s-a remarcat Jean-Baptiste Colbert. El a fost, in cadrul Consiliului de Stat, controlor general al finantelor, apoi a mai indeplinit si alte functii, precum cele de secretar de stat al Casei Regale si secretar de stat al marinei, timp de 25 de ani coordonand viata economica si financiara a Frantei. Un alt colaborator apropiat a fost Louvois, ministru de razboi extrem de priceput.

Pe plan economic, masurile adoptate in perioada in care a activat Colbert au asigurat o dezvoltare fara precedent a Frantei. Jean-Baptiste Colbert a aplicat ideile mercantiliste (urmarea ca balanta comerciala sa fie activa), infiintand manufacturi de obiecte de lux, tapiserii, matase, stofe, oglinzi, portelanuri. A stimulat dezvoltarea comertului prin desfiintarea a numeroase vami interne, si a urmarit imbunatatirea cailor de comunicatie, construirea de canale, precum Languedoc, care unea Marea Mediterana cu Oceanul Atlantic, si crearea unei puternice marine comerciale. Dar, la doi ani dupa moartea lui Colbert, petrecuta in 1683, L. a facut o greseala politica, care a avut grave urmari si pe plan economic. Franta ajunsese cea mai puternica tara de pe continent, pe plan economic, dar anul 1685 a fost cel in care regele a revocat Edictul de la Nantes. L., prin acest act, a dorit sa refaca unitatea religioasa in Franta, interzicand cultul protestant. Consecintele au fost insa dezastruoase pentru Franta, deoarece aproximativ 200 000 de hughenoti au parasit tara, refugiindu-se in Olanda, Anglia, Brandenburg. Acestia erau intreprinzatori si foarte priceputi, Franta pierzand o forta de munca de inalta calificare, de care au beneficiat statele mai sus-mentionate.

Domnia lui L. XIV a reprezentat si o perioada de inflorire culturala. Atat stiinta, cat si artele, si literatura au facut mari progrese. In „secolul lui Ludovic al XIV-lea“, cum a fost denumita perioada domniei Regelui Soare, au creat scriitori importanti, precum Racine, Molière, La Fontaine. Ludovic cel Mare, cum i se mai spunea Regelui Soare, a actionat in vederea impunerii idealului clasic, bazat pe ordine, rigoare, respectarea regulilor, tendinta de a imita arta antica etc. Dar domnia lui L. XIV nu a insemnat doar o perioada de realizari economice si culturale. Semne de criza economica au inceput sa se manifeste dupa moartea lui Colbert, accentuate de imensele cheltuieli necesare numeroaselor razboaie declansate de L. XIV. Un alt aspect negativ, pe plan intern, manifestat pe timpul sau, a fost cel referitor la faptul ca regele a incercat sa supravegheze si sa controleze activitatea din toate domeniile, chiar si viata personala a supusilor sai.

Pe plan extern, Franta a cunoscut o serie de succese. In Europa, in perioada 1659-1713, s-a manifestat hegemonia franceza. Pentru aceasta, regele a declansat numeroase razboaie, asigurandu-se ca Franta era pregatita, pe plan militar, sa actioneze oricand. De aceea, Louvois a reorganizat armata, iar Vauban, inginer militar, a intarit (dupa 1679) granita de nord-est a Frantei cu numeroase forturi. Razboaiele pe care L. XIV le-a purtat pana in anul 1688 au consolidat pozitia Frantei pe continent, dar urmatoarele, din ultima parte a domniei, au epuizat statul.

„Razboiul de devolutie“ (1667- 1668) a adus Frantei o parte importanta din Flandra, iar tratatul de la Nimègue (1679), care punea capat razboiului franco-olandez, a reprezentat un important succes diplomatic. Franta primea atunci, in ciuda restituirii cuceririlor din Olanda, provincia Franche-Comté de la Spania, precum si regiuni si orase din Flandra si Artois. Prin pacea de la Ryswick, care a incheiat razboiul cu Liga de la Augsburg (1688-1697), alianta antifranceza din care faceau parte Imperiul Romano-German, Suedia, Spania, Anglia si Olanda, Franta pastra orasul Strasbourg. In urma participarii la razboiul de succesiune la tronul Spaniei, prin tratatele de pace de la Utrecht (1713) si Rastadt (1714) Franta pierdea suprematia pe continent, precum si teritorii din America de Nord in favoarea Angliei (Acadia, Terra Nova), dar Filip al V-lea de Bourbon (nepotul lui L. XIV) era recunoscut ca rege al Spaniei. Conditia care trebuia respectata era aceea ca Franta si Spania sa nu fie unite niciodata sub aceeasi coroana.

Razboaiele secatuisera bugetul. La sfarsitul domniei lui L. XIV, deficitul bugetar era de 2, 5 miliarde de livre.„Regele Soare“ a murit in anul 1715, fiind inmormantat in graba si fara nici o pompa, de teama declansarii unei revolte populare.

Asta a fost vecin cu tata...a fost campion pe sate