În limba română contemporană prepoziția cere cazul: acuzativ, genitiv și dativ.
Prepoziția se poate clasifica după formă și după origine.
Clasificare după formă[modificare | modificare sursă]
După formă, prepoziția se clasifică în:
prepoziție simplă (un singur element): a, către, contra, cu, de, fără, în, întru, pe, pentru, până, peste, printre, prin, din, după, asemenea, datorită;
prepoziție compusă (din două sau mai multe prepoziții simple): de la, de către, de pe, fără de, pe la, de pe lângă, de peste, pe lângă, pe sub, de pe sub, până pe la;
locuțiune prepozițională (grupuri de cuvinte cu înțeles unitar care au rolul de prepoziții): dincolo de, în afară de, în sus de, în jos de, la dreapta, la stânga, de jur împrejurul, în fața, în spatele, în dosul, îndărătul, în urma, de-a lungul, de-a latul, din pricina, cu excepția, în privința, dindărătul, pe dinafara, conform cu, contrar cu, cu tot, în loc de, față de, potrivit cu, cu privire la, înainte de.
Clasificare după origine[modificare | modificare sursă]
După origine, prepoziția poate proveni din:
adverb: înaintea, dinaintea, îndărătul, împotriva, deasupra, înapoia, contrar, ca, decât, cât;
substantiv: grație;
verb la participiu: datorită, mulțumită.
Prepozitia este parte ade vorbire care sta intinea unui substantiv/adverb. exista preopiztii pentru cazul Acuzativ ( ce? pe cine? ce? de unde? etc), pentru cazut D (gratie, multumita, datorita, conform, contrar, potrivit)
cazul Genitiv ( asupra, contra, impotriva, inaintea, inapoia, inauntrul, dinauntrul, indaratul, de-asupra, asemenea, dedesubtul
bafta
TooCloseToTheEdge întreabă:
rockmeout întreabă: