Participiul indica rezultatul actiunii, este o forma de baza pentru formarea timpurilor si modurilor compuse. Exemple: Cartea citita a fost interesanta./Căsătoria ne va fi binecuvîntată.
.
Participiul românesc provine din forma de participiu pasiv perfect din limba latină: cantatus, -a, -i, -æ > cântat, -tă, -ți, -te. Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul -t (la majoritatea verbelor) sau -s (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în -se-): zis, -să, -și, -se. Cu valoare adjectivală, participiul are forme de gen, număr și caz ca adjectivele variabile de tipul bun, precum și grade de comparație: La bunici era mai iubită decât acasă., El a fost cel mai lovit.
Merci de funda cred ca raspunsul meu a fost cel mai "fresh". adica. scurt si la obiect
Participiul poate exprima părți de propoziție care țin de natura sa adjectivală:atribut: cartea pierdută
nume predicativ: Artistul a devenit cunoscut în toată lumea.
element predicativ suplimentar: Vă facem cunoscută decizia consiliului.
complement circumstanțial de cauză: De răsfățat ce este, crede că i se cuvine totul.
complement circumstanțial de mod : Vorbea pierdut în cuvinte.
Complinirile participiului sunt specifice verbului:
complement de agent: realitatea văzută de către artist
complement circumstanțial de diverse specii: hotărârea luată cu majoritate de voturi, cartea uitată pe masă, florile culese dimineața etc.
nume predicativ: tânărul devenit inginer
element predicativ suplimentar: fata numită Ana
subiect (în așa-numitele construcții absolute): O dată terminată vacanța, au reintrat în normal.
de catre artist vb laparticipiu
cu majoritate vb la participiu
culese vb la participiu
pe masa vb la participiu
pierduta vb la participiu
cunoscut vb la participiu
cunoscuta vb la participiu
de rasfatat vb la participiu
pierdut vb la participiu
Participiul românesc provine din forma de participiu pasiv perfect din limba latină: cantatus, -a, -i, -æ > cântat, -tă, -ți, -te. Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul -t (la majoritatea verbelor) sau -s (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în -se-): zis, -să, -și, -se. Cu valoare adjectivală, participiul are forme de gen, număr și caz ca adjectivele variabile de tipul bun, precum și grade de comparație: La bunici era mai iubită decât acasă., El a fost cel mai lovit.
Ralukuu raspunsul katalinei karina este corect.Supinul de formeaza: de+participiu
De fapt... acela de care zici tu, Evo_Razvan_1999 este supinul... uite : http://elearning.masterprof.ro/lectiile/romana/lectie_05/modul_supin.html