Suprafaţa totală a teritoriului ţării este de 357.021 km², relieful fiind preponderent muntos.
Germania se învecinează cu nouă ţări europene: Danemarca, Olanda, Belgia, Franţa, Luxemburg, Elveţia, Austria, Republica Cehă şi Polonia.
De asemenea are ieşire directă la Marea Baltică şi la Marea Nordului (Oceanul Atlantic).
Germania are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9 °C. Temperatura medie în ianuarie variază de la -6 °C până la +1 °C (în funcţie de localitate şi altitudinea ei), în timp ce temperatura medie a lunii iulie variază între 16 şi 20 °C. Precipitaţiile sunt mai mari în sud, unde se înregistrează 1.980 mm pe an, majoritatea sub formă de zăpadă.
Capitala Germaniei este Berlin.
La rândul lor, membrii parlamentului sunt aleşi de către cetăţeni la fiecare patru ani printr-un vot proporţional personalizat. La acest sistem de vot alegătorii dispun de 2 voturi, care pot fi date şi la partide diferite. Cu primul vot se hotărăşte după un sistem majoritar care anume candidat să reprezinte circumscripţia electorală respectivă în parlament (candidat ales direct); cu al doilea vot se alege, după un sistem proporţional, partidul dorit in parlament.
Un candidat ales direct capătă în orice caz un loc în parlament (mandat); acest fapt poate duce la depăşirea numărului de locuri care s-ar cuveni unui partid conform numai votului al doilea. Situaţia se numeşte Überhangmandat (mandat suplimentar). Această situaţie a avut loc la fiecare alegere federală din 1949 încoace. Totuşi, în 2008, tribunalul constituţional federal suprem, Bundesverfassungsgericht, a decis că acest procedeu contravine constituţiei federale (Grundgesetz), deoarece aşa se poate încălca reprezentarea proporţională democratică necesară, şi i-a impus legislativului să corecteze legile alegerilor până cel târziu în 2011. Însă până în sept. 2009 parlamentul încă nu abordase această temă. De aceea alegerile care au avut loc în septembrie 2009 se abat, din acest punct de vedere, de la constituţie (!). Această situaţie paradoxă va putea eventual periclita stabilitatea noului guvern.
Un alt organ constituţional german important (legislativ) se numeşte "bundesrat" (consiliul federal); este format din membrii guvernelor celor 16 landuri (ţări constituente ale federaţiei).
Puterea judiciară are ca organ superior curtea constituţională federală supremă (Bundesverfassungsgericht), care poate să declare un act legislativ sau de administraţie drept anticonstituţional, caz în care actul trebuie revizuit.
Din 1998 şi până în iulie 2005 a fost la putere, la nivelul Germaniei, o coaliţie parlamentară aşa-numită Roşu-Verde, adică între Social-Democraţi (SPD) şi Verzi (Bündnis 90 / Die Grünen, prescurtat B'90/Grüne sau Grüne=Verzii).
Preşedintele statului este ales pentru 5 ani de către Bundesversammlung, Adunarea Federală. Singurul scop al Adunării Federale este alegerea Preşedintelui statului. Ea este constituită din toţi membrii bundestagului, plus un număr egal de membri aleşi şi trimişi de landuri.
La 21 iulie 2005 preşedintele statului de la acea dată Horst Köhler a dizolvat parlamentul, ca urmare a votului de neîncredere pe care l-a primit cancelarul de atunci Gerhard Schröder (SPD) la 1 iulie în parlament.
Ca urmare, la 18 septembrie 2005 au avut loc alegeri federale anticipate, în urma cărora a venit la putere coaliţia guvernamentală "mare" între fracţiunile parlamentare CDU/CSU (aşa-numita "Uniune Creştină") şi SPD, coaliţie supranumită "negru-roşu", condusă de către Angela Merkel (CDU) drept cancelară.
La 23 mai 2009 preşedintele Horst Köhler a fost reales preşedinte pentru o perioadă de încă 5 ani.
Cele mai recente alegeri federale pentru parlament şi cancelar, alegerile federale din 2009, au avut loc la 27 septembrie 2009. Drept rezultat, coaliţia "mare" "negru-roşu" de până atunci a căzut, din cauză că social-democraţii (SPD = "roşii") au întrunit prea puţine voturi. Pe baza rezultatelor alegerilor s-a putut însă crea o nouă coaliţie guvernamentală, şi anume între fracţiunile parlamentare CDU/CSU şi liberali (FDP), supranumită "negru-galben". Al 17-lea bundestag al Germaniei s-a constituit la 28 octombrie 2009. Norbert Lammert a fost reales preşedinte al parlamentuluil. Apoi bundestagul a ales-o pe fosta cancelară Angela Merkel drept noua cancelară = prim-ministru. Angela Merkel şi-a numit apoi cabinetul (consiliul de miniştri), format din 16 persoane (de la CDU, CSU şi FDP). Câţiva miniştri din vechiul guvern continuă să fie miniştri şi în cel nou. Noul vicecancelar şi în acelaşi timp nou ministru de externe este preşedintele FDP-ului, Guido Westerwelle.
La 31 mai 2010 Preşedintele Germaniei Horst Köhler şi-a dat demisia din funcţia de Preşedinte al Germaniei, în mod surprinzător şi cu valabilitate imediată. Conform constituţiei urmaşul a fost ales în decurs de maximum 30 de zile - la 30 iunie 2010. Pentru perioada interimară Köhler a predat funcţiile sale de Preşedinte al statului actualului Preşedinte al bundesratului (Consiliul Federal al landurilor), Jens Böhrnsen, SPD, preşedintele Senatului landului Brema şi în acelaşi timp primar al oraşului Brema.
La alegerile prezidenţiale de la 30 iunie 2010 au candidat: Christian Wulff (CDU), până atunci prim-ministru al landului Saxonia Inferioară (Niedersachsenn); pastorul Joachim Gauck (nu e membru de partid); Lukrezia Jochimsen (cunoscută şi drept jurnalista Luc Jochimsen) din partea partidului Die Linke.; precum şi Frank Rennicke, din partea partidului NPD.
Adunarea Federală (Bundesversammlung) a ales în al 3-lea scrutin drept nou Preşedinte al Germaniei pe Christian Wulff, pentru o perioadă de 5 ani. El a fost investit în funcţie la 2 iulie 2010.
Caracteristicile fundamentale ale culturii germane in domeniul afacerilor sunt o atitudine monocrona fata de utilizarea timpului, de pilda dorinta de a incheia un lant de activitati inainte de a se apuca de altul; convingerea de nestramutat ca sunt niste negociatori onesti, deschisi; tendinta de a fi directi si de a-si manifesta dezacordul pe fata, in schimbul unei atitudini politicoase sau diplomate.
Companiile germane sunt entitati traditionale, care se pun in miscare greu, care au manuale, sisteme si cai ierarhice pe care multi europeni si americani le considera extrem de rigide si demodate. Ierarhia este obligatorie, o consecinta a acesteia fiind stima exagerata fata de superiorul direct si fata de presedintele executiv. Seful german este o persoana extrem de secreta, care in mod normal sta izolata intr-un birou mare, cu usile inchise.
Directorii americani si scandinavi prefera politica usilor deschise si le place sa se plimbe pe coridoare si sa stea de vorba cu colegii lor. Aceasta comunicare pe orizontala contrasteaza cu sistemul german pe verticala, unde ordinele sunt transmise de sus numai subordonatilor imediat urmatori si sunt pastrate rigid in cadrul propriului lor departament. In multe tari exista o rivalitate intre departamente, insa atunci cand tratati cu germanii retineti ca la ei lucrurile sunt foarte delicate in aceasta privinta. Incercati intotdeauna sa gasiti persoana corecta pentru fiecare mesaj.
Daca l-ai calcat pe batatura pe un director german, acesta te va tine minte multa vreme. Germanii au un mare respect pentru bunuri si proprietate. Cladirile, mobila, masinile solide si hainele bune sunt importante pentru ei si vor incerca sa te impresioneze cu toate aceste lucruri. Ar trebui sa recunoasteti calitatea bunurilor germane si sa le prezentati, fara a va lasa intimidati, propriile avantaje, soliditate etc. Germanii doresc sa creada ca si voi sunteti la fel de puternici ca si ei. Cand faceti reclama produselor companiei voastre in fata germanilor, prezentarea ar trebui sa fie pe cat posibil tiparita. Pe germani ii lasa reci reclamele televizate care-ti iau ochii, sloganurile inteligente sau ilustratia artistica.
Ziarele lor sunt pline de reclame faptice, dense, care ofera maximum de informatii in spatiul disponibil. Brosurile destinate pietei germane trebuie sa fie detaliate, faptice, serioase si sa contina afirmatii pe deplin justificabile ulterior. Indiferent de cat de lunga sau plictisitoare este brosura, germanii o vor citi. Totodata, ei se asteapta ca produsul respectiv sa fie conform cu descrierea facuta. Germanii au propriul lor stil de desfasurare a intalnirilor si negocierilor si veti constata ca procedurile marilor companii germane sunt mult mai formale decat cele din tara voastra.
La intalnirile cu germanii se recomanda, in general, sa adoptati un stil mai oficial si sa tineti seama de urmatoarele particularitati germane, fata de care trebuie sa reactionati in mod adecvat: Germanii vor sosi la intalnire imbracati elegant si avand o tinuta disciplinata. Trebuie sa le urmati exemplul. Ei respecta ocuparea locurilor si luarea cuvantului pe criterii ierarhice. Vor veni bine documentati asupra afacerii si asteapta acelasi lucru de la voi. Vor prezenta argumente logice, adesea cu greutate pentru a-si sustine cauza. Adesea s-au gandit la posibilele voastre contraargumente si au pregatit un al doilea plan de atac. Ei nu renunta usor la cauza sau la argumentele lor, insa au tendinta de a cauta punctele comune. Este cel mai bun mod de abordare pentru a progresa.
Ciocnirea frontala cu o companie germana importanta rareori duce la vreun rezultat. Ei considera ca sunt mai eficienti (grndlich) decat altii si nu-si schimba pozitia cu una cu doua. Isi impart argumentele, fiecare membru vorbind despre specialitatea sa. Se asteapta ca si voi sa faceti acelasi lucru. Nu se amesteca in afirmatiile facute de un coleg al lor si in general lucreaza bine in echipa. Totusi, in pauza dintre sedinte, discuta in contradictoriu, in particular. Deoarece nu sunt inexpresivi (ca japonezii) sau prefacuti (ca francezii) e posibil, adesea, sa remarcati diferente de opinie intre ei, dupa expresia fetei sau gestica. Asemenea japonezilor, le place sa insiste la nesfarsit asupra detaliilor. Astfel vor sa evite neintelegerile ulterioare. Trebuie sa aveti rabdare. Nu le place sa fie zoriti. Sunt dispusi sa ia decizii in timpul intalnirilor (spre deosebire de japonezi sau francezi), insa manifesta intotdeauna prudenta. In general respecta acordurile verbale.
Daca le vinzi ceva, te vor interoga agresiv, insistand asupra punctelor forte ale germanilor, si anume: calitatea bunurilor, datele livrarii si preturile competitive. Fiti pregatiti. Se asteapta, la final, sa obtina cel mai bun (mic) pret. Chiar si atunci, s-ar putea sa fie numai o mica afacere, de proba. Acceptati-o. Va va aduce mult mai multe afaceri in viitor, daca vor fi multumiti. Vor cauta la modul cel mai serios deficientele produselor sau serviciilor oferite de voi si va vor critica pe fata (chiar destul de dur) in cazul in care nu respectati toate cerintele. Fiti pregatiti sa va cereti scuze daca ati gresit cumva. Le place sa primeasca scuze, acest lucru ii face sa se simta mai bine.
Totodata, va trebui sa le oferiti compensatii. Pot fi ei insisi foarte sensibili la critici, prin urmare trebuie sa evitati pe cat posibil sa-i puneti intr-o situatie delicata, chiar si involuntar. Adresati-va lor numai pe numele de familie si dovediti respect fata de titlurile lor. In Germania sunt multi doctori. Nu faceti glume in timpul intalnirilor de afaceri. Ei nu sunt ca americanii, nu le place sa glumeasca. Afacerile sunt un lucru serios. Pastrati glumele pentru mai tarziu, la o bere. Multe dintre istorisirile lor vi se vor parea fara nici un haz, mai degraba greoaie. Straduiti-va sa radeti. Isi vor nota cu atentie o serie de observatii si se vor intoarce a doua zi bine pregatiti.
Ar fi bine sa faceti la fel. In general, germanii sunt buni cunoscatori de limbi straine (in special engleza si franceza), insa au adesea de suferit de pe urma necunoasterii culturilor straine (s-ar putea sa stie mult mai putine lucruri despre tara voastra decat credeti). Prefera sa vorbeasca in germana de cate ori este posibil. Sunt in general convinsi ca ei sunt oamenii cei mai cinstiti, sinceri si de incredere din intreaga lume, lucru valabil si in cazul negocierilor de afaceri. Aratati-le ca in aceasta privinta sunteti egalul lor. Germanii sunt, intr-adevar, oameni foarte sinceri si pleaca de la premisa ca si ceilalti sunt la fel. Adesea sunt dezamagiti, pentru ca altii, care prefera o abordare obisnuita sau superficiala, nu dau intotdeauna raspunsuri serioase la intrebari serioase.
Germanii au tendinta de a cauta vreme indelungata si in profunzime adevaratul inteles al existentei si le place sa-si petreaca timpul intr-un mod profitabil, indiferent daca e vorba sa-si imbogateasca vistieria sau sufletul. Seriosi cum sunt, ei se straduiesc din rasputeri sa fie niste cetateni supusi, care nu creeaza probleme. Intr-o tara aglomerata, presiunile pentru a te conforma in public sunt foarte mari, iar germanii nu vor sa treaca drept nonconformisti sau neortodocsi. Nu doresc (asemenea multor britanici, francezi sau americani) sa fie excentrici. Germanii incearca sa nu faca greseli si in general reusesc.
Daca ai facut o greseala, germanii iti vor atrage atentia asupra ei. Nu este o lipsa de politete, ci imboldul lor de nestavilit spre ordine si conformism. Germanilor le place sa fie corecti si adesea dau inapoi pentru a demonstra cat sunt de corecti. Pentru anglo-saxoni, care in conversatii simt periodic nevoia de a lua lucrurile mai usor, germanii par adesea sobri si deloc amuzanti. Germanii nu sunt dependenti, ca britanicii sau americanii, de glume si intepaturi. Ei tanjesc dupa o prietenie profunda si discuta sincer despre problemele si enigmele vietii.
Anglo-saxonii nu vad intotdeauna cum ar putea sa se imprieteneasca de indata cu ei, insa atunci cand reusesc sa patrunda in structura oarecum complicata a prieteniei germane, sunt rasplatiti cu varf si indesat. Germanii sunt in general prieteni loiali si adevarati, care rezista in timp. Desi in exterior par posaci si prudenti, in adancul sufletului tanjesc cu disperare dupa afectiune si popularitate. Vor sa fie pretuiti, asa cum ne dorim cu totii. Cand descopera ca englezii, americanii sau francezii aparent imperturbabili si spirituali pot fi la fel de fermi ca si ei, sunt incantati si receptivi. Prietenia cu un german este realmente o investitie pe cinste.
Notele la eii sunt de la 1-5.5 e cea mai mare nota iar 1 cea mai mica.[da si mie mi se pare ciudat] La 31 mai 2010 Președintele Germaniei Horst Köhler și-a dat demisia din funcția de Președinte al Germaniei, în mod surprinzător și cu valabilitate imediată. Conform constituției urmașul a fost ales în decurs de maximum 30 de zile - la 30 iunie 2010. Pentru perioada interimară Köhler a predat funcțiile sale de Președinte al statului actualului Președinte al bundesratului (Consiliul Federal al landurilor), Jens Böhrnsen, SPD, președintele Senatului landului Brema și în același timp primar al orașului Brema.
La alegerile prezidențiale de la 30 iunie 2010 au candidat: Christian Wulff (CDU), până atunci prim-ministru al landului Saxonia Inferioară (Niedersachsenn); pastorul Joachim Gauck (nu e membru de partid); Lukrezia Jochimsen (cunoscută și drept jurnalista Luc Jochimsen) din partea partidului Die Linke.; precum și Frank Rennicke, din partea partidului NPD.
Germania e situatia in Europa Centrala, are capitala la Berlin, iar presedintele este Christian Wulff. Mai multe detalii gasesti aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania