Să-i dau o floare doamnei învăţătoare?
E martie opt!
Şi e frumos şi este soare,
E ziua ta, iubită-nvăţătoare!
Aş vrea să-ţi dăruiesc,
Din sufletu-mi curat,
O floare...
Dar n-am să pot,
Că-n ţara noastră chinuită,
O floare-i socotită... mită!
Şi nici n-aş vrea ca pentr-o biată floare,
S-ajung de-acum corupătoare.
Şi mă gândesc de aş avea vreo vină
De ţi-aş planta-o în grădină?!
Mi-a spus şi sora mea mai mare,
Nici mamei să nu îi dau o floare,
Căci sora mea va socoti că-i mită,
Şi pentru-această îmbobocită floare,
Mă pune mama prima, la mâncare!
Aşa că, scumpă-nvăţătoare,
Atunci când mă voi face mare
Şi voi elibera această ţară,
Voi da un ordin, sau o lege,
Sau un decret, prin care,
Orice fiinţă de sub soare,
Să aibă drept ca să primeasc-o floare...
Răspunde
Răspunde Multumesc de apreciere. Nu e compusa de mine, ci am gasit-o pe net. Pe un site scrie ca nu se cunoaste autorul, iar pe altul, poezia e semnata de Victor Agnita.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
