În 2020 am terminat liceul si am luat din prima, bacalaureatul cu o medie destul de ok(8.48), ținând cont că nu am fost la un liceu de top si am terminat cele 12 clase în genunchi, foarte stresat. Am muncit enorm de mult ca să iau acest examen, era un fel de orgoliu, fiindcă părinții mei nu au fost alături de mine în acesti 4 ani. De fapt în cei 12 ani. Eram singur, viața personală nu m-a ajutat deloc în această perioadă, am devenit depresiv si anxios.
     Mult timp nici nu mă gândeam la facultate, probabil şi pentru că ştiam că nu o să am banii necesari ca să urmez studii superioare. Într-un fel doare, fiindcă în toti acesti 12 ani, am fost un elev bun, care învăța, care era "tocilarul" clasei. Țin minte că foarte multe ori mă trezeam la ora 5 dimineata si mai făceam câte o recapitulare. Am avut un an de "tranzitie" în care m-am angajat, am dorit să strâng niste bani, dar nu am reusit. Când locuiesti cu părintii, banii tăi nu mai sunt ai tăi. Sunt "ale noastre", cel puțin aşa a fost la noi. Părinții sunt de părere că nu am nevoie de facultate, trebuie să muncesc, e inutil să mai învăț. Sunt dezamăgit, fiindcă ştiu că multi părinti fac eforturi mari si sacrificii, iar ai mei nu mă ajută nici măcar din punct de vedere moral. Să zică că vor să mă ajute, dar nu pot. Eu nu sunt supărat pe ei, asta e viata, îi accept cumva.
     Nu ştiu, aveti vreo idee, cum as putea sa merg la facultate pe cont propriu? Probabil aş intra la buget. Nu există în România niciun credit, care să mă ajute? Chiar nu ştiu ce să fac...simt că e nedrept ceea ce mi se întâplă, m-am întâlnit recent cu diriginta mea, care mi-a spus că e dezamăgită fiindcă nu am continuat să învăț, dar mi-era ruşine mereu să vorbesc despre chestiile astea... eu întotdeauna am suferit din punct de vedere financiar. Nu m-am dus niciodată la nicio excursie, nu am dorit haine scumpe, nu am avut mari asteptari de la parinti. Am vrut să minimalizez cheltuierile mele..pentru că ştiam de la o vârstă fragedă care este situatia.
Dar aici e vorba despre viitorul meu şi odată în viata vreau să fiu si eu egoist, viata mea, deciziile mele, dar nu e chiar asa de simplu. În această săptămână se tin înscrieriile la facultatea unde am vrut să merg, dar probabil o să mă uit si în acest an la ei, numai de la distanță... si aşa trec anii.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook