In ce masura facerea de bine si recunostinta merg impreuna prin lume? Ar trebui sa mearga astfel, in conceptia voastra? Sau va este indiferent?

8 Raportează Evaluează

Răspuns Câştigător

în 9 Decembrie 2009 | a răspuns:

Draga April,
desi parre curios!
Consider recunostinta fara a fi activa daca Binele primit nu se Da altuia/altora prin tot o fapta buna( indiferent care/cui!)
In Fapt doar aceasta este o cu adevarata Recunostinta si nu doar avand/aducand o mutumire/recunoastere : Da imi place ca am fost ajutat si-ti raman dator!
" A Da din Datul ce-l primit, chiar si a Da far-sa primesti,
Mi-arata ca stii a Iubii si ca traestii imi multumestii!
##
Da, asta e un semn ca stii ca Eu nu ti-am cerut vreo plata
Ci doar in schimb, ca poti sa fii, nu itrerupi Iubirii roata!
##
De, prin greseala/nestiinta poti a trai indiferent
Nu te condamn nici nu te judec, ci-ti spun, te rog, fi mai atent! ""
Aros din Milet
P. S. nu scriu toate aforismele sale, sunt multe care vorbesc despre iubire/dar/rasplat si desigur si despre indiferenta precum si despre alte multe intrebari, carora le cauta raspuns, asa cum acum fac eu,
petru borodi/Cluj

Răspunde

Ordonare:

7 răspunsuri:

în 8 Decembrie 2009 | a răspuns:

Pe mine ceea ce ma intereseaza este sa fac bine altora. Si o fac ca sa ma simt eu bine, sa am senzatia ca am fost de folos cuiva, nu astept nici multumiri si nici recunostinta. Daca vrei sa faci un bine cuiva, fa-l pentru tine si pentru persoana respectiva, nu pentru placerea de a avea pe cineva dator tie sau pentru a te simti mandru de fapta ta. Desigur, frumos este ca persoana pe care ai ajutat-o sa iti fie recunoscatoare, dar asta depinde numai de ea si o priveste numai pe ea, nu si pe tine. Tu ti-ai facut datoria de a o ajuta si punct. Restul e treaba sa.

Răspunde Raportează Evaluează

în 8 Decembrie 2009 | anonim_4396 a răspuns:

Masura e data de caracterul persoanei care trebuie sa poarte recunostinta facerii de bine! sper ca am fost explicit.

Răspunde Raportează Evaluează

în 8 Decembrie 2009 | a răspuns:

A face bine cuiva nu este obligatoriu ca sa astepte si recunostinta. Faci bine pentru ca vrei sa ajuti pe cineva nu pentru ca astepti recunostinta pentru binele facut.Deci ca sa raspund mai pe inteles "Nu, facerea de bine si recunostinta nu trebuie sa mearga impreuna in lume."

Răspunde Raportează Evaluează

în 8 Decembrie 2009 | anonim_4396 a răspuns:

Cind sint neconditionate.

Răspunde Raportează Evaluează

în 8 Decembrie 2009 | a răspuns:

De obicei cand fac un bine nu astept recunostinta.Ma multumesc stiind ca am putut ajuta acea persoana, si imi este suficient.

Răspunde Raportează Evaluează

în 8 Decembrie 2009 | anonim_4396 a răspuns:

M-am obisnuit ca facerea de bine atrage altceva dupa sine, dar n-am renuntat. Insist.

Răspunde Raportează Evaluează

în 8 Decembrie 2009 | a răspuns:

Eu fac bine mereu fara sa astept ceva in schimb. Singura recunostiinta pe care o doresc e recunostiinta cuiva ca ma are alaturi si ca ii pot fi prieten. Altceva nu vreau. Sa imi multumeasca fiind un bun prieten. Orice persoana vine la mine, sa fie ea si persoana pentru care simt cea mai mare repulsie, o ajut. Consider ca atunci cand faci un bine, il faci pentru ca simti si vrei sa faci asta. Nu pentru ca astepti in schimb ceva.