Era destul de lenes la scoala, insa ii placea sa citeasca la nesfarsit. Parca Calinescu ii descria trecutul, in special ca tanarul iubea sa citeasca, ca ajungea sa se inchida cu zilele in casa numai ca sa citeasca.
Multumim ca ne-ai amintit de ziua de nastere a marelui nostru poet Mihai Eminescu!
Umbla ca un emo singur noaptea prin padure. Zicea ca-i romantic. Mai tarziu asta l-a dus la spitalul de nebuni.
La scoala am auzit ca nu prea le avea cu stiintele exacte. I s-a facut mila unui prof de el si l-a propulsat intr-o revista literara.
In primul rand il chema Mihai Eminescu si in al doilea rand uite aici un site despre copilaria lui kekma.net
In primul rand, se numea Mihail Eminovici! Mihai Eminescu e numele literar, schimbat de Iosif Vulcan de la revista "Familia" pe motiv ca... suna mai romaneste.
Pai eu am mereu dreptate mai
Poetul a crescut aproape țărănește la Ipotești, sat sărăcăcios, așezat într-o vale închisă de dealuri odată împădurite. Casa lui Eminovici era gospodărească, avea pridvor larg cu trepte, odăi cu privire de jur împrejur, șoproane, hambare, livadă, tei imenși. Frații mai mari ai poetului umblau călare pe moșie, el se cufunda în bordeiele vecinilor, ori la stână, cutreierând pădurile cu o carte într-o mână, doi-trei covrigi în cealaltă mână, dormind pe malul apelor. Cu frații se scălda în baltă și pe insula din mijlocul ei citeau din Robinson Crusoe, se războiau cu broaștele, făceau marșuri pe șura de paie. Are și o dragoste juvenilă, o iubită cu ochi "mari" și "părul negru-n coade", care moare însă de tânără. Începând cu clasa a treia primară, Eminescu începe să învețe la Cernăuți, la National-Hauptschule, instituție pe care o absolvă în 1860 al cincilea din 82 de elevi. În 1860 e înscris la K.K. Ober-Gymnasium, clădire lungă, un fel de ospiciu mohorât, unde vor învăța și frații săi mai mari. Tatăl, Gheorghe Eminovici, îl pusese "în cost" pe timpul claselor primare la Aron Pumnul, se pare, apoi la un birjar rutean Țirțec, unde era un adevărat infern pentru copii. Tovarășii îl speriau pe Eminescu, făcând ca stafiile, Țirțec le dădea de mâncare porumb fiert în lapte, încât cei mici înfometați, furau mere, poetul rămânând cu obiceiul de mânca acest fruct cu lăcomie.
Ecaterina întreabă: