"De mori curând ori mori târziu
De mori sătul ori mori flămând
Tot una e
Căci rând pe rând
Ne ducem toţi"
"Din codru rupi o rămurea
Ce-i pasă codrului de ea?"
" Credinţa-i val, iubirea vânt
Iar viaţa fum..."
Nu ştiu, şi sincer nici nu mă mai preocupă de foarte mulţi ani. Cam de când mi-a devenit clar că moartea e o certitudine. Mă înteresează însă altceva...moartea e doar trecerea de la viaţă la inexistenţă, o punte între două rele, aş zice. E doar punctul de la capătul propoziţiei, aşa că nu ma interesează cine, când, cum, în ce condiţii sau cu ce motivaţii va pune acel punct, importanţă mai mare are ce conţine acea propoziţie.
De murit mor toţi aşă că nu contează cum sau când. Contează cum trăim, ce lăsăm în urmă. Ca la o călătorie, dacă pornim toţi din toate punctele lumii şi ne îndreptăm spre acelaşi oraş, atunci nu contează care cum arată când ajunge şi nici când junge, contează doar traseul parcurs, contează ce a învăţat pe acel drum şi ce a lăsat în urma sa pe unde a trecut.
Aşa că nu ştiu... dar îţi pot spune când şi cum aş vrea să mor. Aş vrea să se întâmple de abia atunci când mi-am terminat cele ce le am de făcut, atunci când m-am săturat deja de viaţă şi aş vrea să se întâmple cu mine împăcat. Eu să zâmbesc murind şi cei care rămân în urmă să spuna că a murit un OM.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
)))
Răspunde
Vroiam sa vad o estimare din partea voastra si cat aveti grija de voi, dar se pare ca nu puteti aprecia asta 
(aberanta? Pentru cei care nu inteleg sensul intrebarii)
Eu, de exemplu, nu vreau sa stiu cand...si nici cum!
E un lucru destul de spooky... si nu cred ca se gandeste cineva, prea devreme si cu placere la funeraliile sale!
Se spune ca viata trebuie inteleasa si traita din prisma mortii:
"Plangand tu te-ai nascut pe-aceasta lume
Iar cei ce te-asteptau, te asteptau razand
Traieste-ti viata astfel, atunci cand te vei stinge
Razand sa-i parasesti pe cei ce te vor plange..."
As prefera sa mor in somn, visand ceva frumos..., cat mai tarziu posibil... 
dar, inainte de a deveni o leguma, o batrana bolnava si neputincioasa 
!
As vrea sa-ti pot raspunde :cred ca voi muri in somn la varsta de 99 de ani.Deduci de aici ca detest suferinta fizica si iubesc enorm viata. Mi-e frica de nefiinta dar stiu ca "m=am imbolnavit de moarte/intr-o zi, cand m-am nascut."cum spune Marin Sorescu.Si fiindca nu stiu ce va fi dincolo, ma consolez cu ULTIMELE CUVInte ale lui Socrate adresate prietenilor sai:"Dar acum e timpul sa plecam:eu ca sa mor, iar voi ca sa traiti.Care dintre noi se indreapta spre un bine mai mare, nu stie nimeni altcineva decat zeul"Iar cand va sosi clipa vreau sa o privesc in fata complet constienta "les yeux ouverts"cum spune Marguerite Yourcenar... Observi ca ca ma infricoseaza atat de rau gandul la moarte incat iau si eu lectii de la oameni cu adevarat importanti in aceasta lume.La urma urmei"De rupi din codru-o ramurea/ Ce=i pasa codrului de ea?"
@april. Nu ai de ce sa te temi de "moartea".
Atat timp ce traiesti ea nu vine iar cand va veni tu nu o sa mai fii.
Nu vezi ca toata lumea glumeste? Nu-mi spune ca real te gandesti la asta.Vine atat de repede incat oricate planuri ti-ai facut sunt degeaba.Cu inaintarea in varsta ti se va schimba modul de gandire; la 20 ai vrea ca un erou eventual, dar daca ajungi pe la 60-70 ti-e de ajuns daca mori decent, fara chinuri.Eu cred ca pe la 50 accident cerebral.Usor nu? Ideea, tot amuzanta, e ca daca e sa ai ghinion gasesti un cui si in p...Si sa fi si mai ghinionist, sa fie si ruginit.
Cred ca depinde de Dumnezeu...sau de cat de nenorocit esti in viata asta.depinde de cat de mult alcool, tutun, drog, grasimi, etc bagi in tine
Ştiinţa şi religia fac distincţie între trup şi spirit(suflet), ca să înţeleg mai bine am făcut o comparaţie:maşina(trup)şoferu(spirit), în situaţia în care maşina are o defecţiune este moartă pentru. şofer nu o mai poate utiliza, şoferul este în stare de funcţionare nu are nimic comun cu maşina obligat s-a deconectat de la ea doar no să stea ca prostu în ea din moment ce nu îi mai este utilă. În situaţia arătată la care moarte faci referire, a maşini s-au a şoferului? Am definit viaţa ca fiind *o tristă experienţă*limitată în timp deorece nu este drept să suferim la infinit, doar o perioadă experimentală în care avem ocazia să cunoştem BINELE şi RĂULREPTATEA ŞI NEDREPTATEA SOCIALĂ bineînţeles pe pielea nostră. După TERMINAREA ŞCOLII urmează să alegem ce vrem să profesămm, o periodă de PRACTICĂ şi în final trecerea din trupul (oarecum material) la un trup SPIRITUAL, o altă îndeletnicire faţă de cea trăită în trupurile astea rablagite.
O sa para multora, aproape tuturor ridicol, insa :
"stiu ca tot ce este este fiind posibil a fi, deci ce este este prin intruparea a ceva ce-i posibil, astfel "moartea" este momentul treceri di o stare de intrupare in starea initiala. Asa dar viata este vesnica doar forma( starea) se schimba. Sigur necunoasterea vesniciei ( eu ii zic Viere) inspaimanta intruparile in special penoi oamenii ""
(Aros din Milet)
eu cred ca Aros are dreptate si astept noua ipostaza in care voi fi, caci a fi nu este posibil!
petru b./ Cluj
Cand vine vorba de moarte am o mare temere.Nu m-am gandit cum voi muri si nici cand.Ca tot omul sper sa traiesc cat mai mult si sa nu am parte de vreau chin in momentul trecerii mele in lumea de dincolo.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
