Prima dragoste? La mine a fost o adevarata telenovela (cel putin asa spun prietenii mei). Nu a fost romantica sau desprinsa din povesti dar un lucru stiu sigur: voi avea ce povesti nepotilor!
Eram in clasa a noua si m-am dus in vacanta la bunicii mei.Seara am mers la discoteca cu prietenele mele, dornice sa ne facem cativa admiratori.Bineinteles ca eu am pus ochii pe cel mai chipes si mai inabordabil baiat. Toata seara am primit invitatii la dans de la alti baieti pe care eu ii refuzam. Pur si simplu nu-mi putea dezlipi ochii de acel baiat pe nume G. Dorind sa-i atrag atentia am acceptat sa dansez cu un amic de-al lui. Dar domnul G. era prea infumurat ca sa ma bage pe mine in seama. Asa ca am trecut la planul B: aveam o prietena care il cunostea. Iar eu...am trimis-o la el ca sa-i dea de inteles ca imi place Intr-un final a venit la mine si m-a invitat la dans. Simteam ca pluteam! Dupa aceea am plecat amandoi din discoteca, lasandu-mi prietenele acolo(f urat din partea mea) si m-am plimbat cu el pana pe la 4 dimineata. Nu-mi venea sa cred ca putea sa fie atat de frumos. Imi placea cum ma imi vorbea, cum ma strangea in grate, cum ma saruta si mai ales cum se juca cu parul meu(eu aveam parul lung si ondulat). Seara a trecut repede, la fel ca si acea vara. Am fost impreuna 2 ani si 6 luni in care am facut de toate: ne-am iubit, ne-am urat, ne-am inselat unul pe celalalt, ne-am mintit, ne-am razbunat, ne-am despartit, ne-am impacat, simteam ca il cunosc de o viata-stiam mereu ce urmeaza sa spuna/faca... Daca mi-as putea descrie sentimentele in mai putine cuvinte as spune ca in aceasta relatie am trait tot ce poate un om sa simta. A fost o iubire sincera, inocenta, cu fluturasi in stomac de fiecare data cand il vedeam sau cand ma suna si ii auzeam vocea. Prima iubire nu se uita. Iar eu, nu doar ca nu am uitat-o, dar nici nu am mai avut aceleasi sentimente niciodata. Chiar daca au trecut aproape 3 ani de cand am decis sa rupem relatia(din cauza ca eram foarte incapatanati amandoi) inca ma gandesc cu placere la acele clipe. Acum am alta iubire si ma voi logodi in curand
Din punctul meu de vedere prima iubire o ai in adolescenta. Marea dragoste vine atunci cand te maturizezi si intelegi ca iubirea e iertatoare, ca nu face rau, ea vindeca orice rana a sufletului si e rabdatoare. Intr-o dragoste nu este loc de ura sau de razbunari.
Nu sunt scriitoare asa ca nu ma pricep sa scriu frumos dar in mod sigur am facut-o din suflet. si april, tu nu vrei sa ni te confesezi?
Madutz, ai talent. E foarte frumoasa povestea ta si foarte bine scrisa.Ma ispitesti sa pun cateodata o intrebare cu raspuns povestit numai pentru a citi ce scrii.Promiti sa mai povestesti si altadata?
Cat priveste povestea primei mele iubiri e atat de tragica incat nu ma pot gandi la ea fara sa plang.Nici acum, desi a trecut ceva timp, nu pot povesti. Baiatul pe are l-am iubit a murit stiind ca moare si privindu-ma in ochi cu o spaima pe care n-am s-o uit, cat voi fi pe pamantul acesta...
Dar asta nu ma impiedica sa ma bucur pentru fericirea altora si te felicit din inima pentu curajul de a scrie povestea ta dar si pentru talent.Sa fii fericita!
April iti multumesc. Imi pare sincer rau pentru ca prima ta dragoste a sfarsit intr-un mod atat de tragic. Insa nu uita ca totul are un rost pe pamant si fiecare persoana are destinul ei. Suntem fiinte pasagere si nu conteaza cat traim ci ceea ce lasam in urma noastra. Acel baiat a lasat in urma o frumoasa amintire in gandul cuiva care nu va uita niciodata ca el a existat. Pentru mine conteaza sa nu fiu uitata de cei dragi sau d cei pe care ii cunosc intr-un anumit moment al vietii. Abia atunci cand vad ca sunt apreciata si ca faptele mele impresioneaza atat de mult pe cineva incat sa ma poarte in gand simt cu adevarat ca traiesc. Amicul primului meu iubit cu care am dansat pentru a-i atrage acestuia atentia a facut o pasiune pentru mine. Luni in sir m-a cautat incercand sa obtina ceva mai mult decat o simpla prietenie. Ma simt si acum vinovata pentru ca in ziua in care a murit ( intr-un accident de masina) i-am vorbit urat incercand sa-l indepartez de mine. Cand a avut accidentul el era sunt influenta alcoolului. Pentru ca ma simteam vinovata nu am avut puterea sa ma duc la inmormantarea lui, ceea ce acum regret. Asa ca iti inteleg intr-o oarecare masura durerea sufleteasca.
Iti voi raspunde cu placere la intrebari daca voi avea ocazia. In curand incepe sesiunea, apoi facultatea si nu prea voi mai avea timp sa intru pe site.
Merci inca o data si pentru fundita.:*
anonim_4396 întreabă: