La franceza, la concordanta la subjonctif: daca am in principala un verb la un timp trecut (indicativ) si in secundara am un conditional, la ce timp o sa fie verbul din secundara? Nu am gasit asta in teoria de la scoala!

Daca ai probleme cu verbele intra pe www.leconjuguer.com scrii acolo verbul si iti da toate conjugarile si multe altele.Mult Noroc!

Depinde de sensul frazei. Pot exista trei tipuri de raporturi intre actiunea din principala si cea din secundara: anterioritate, simultaneitate sau posterioritate.
Daca propozitia principala, in care ai un timp trecut al indicativului (imperfect, perfect compus, mai-mult-ca-perfect), cere modul subjonctiv in secundara, atunci acel subjonctiv din secundara va fi pus la urmatoarele timpuri:
- pentru raportul de anterioritate (actiunea din secundara se petrece inaintea celei din principala): subjonctiv mai-mult-ca-perfect. Exemplu: Je doutais q u'il eût triché. - Ma indoiam ca el ar fi trisat.
- pentru raportul de simultaneitate (actiunea din secundara se petrece in acelasi timp cu cea din principala): subjonctiv imperfect. Exemplu: Je voulais q u'il eût raison. - Voiam ca el sa aiba dreptate.
- pentru raportul de posterioritate (actiunea din secundara se petrece dupa cea din principala): tot subjonctiv imperfect. Exemplu: Je doutais q u'il parlât si bien. - Ma indoiam ca el va vorbi atat de bine.

In limba franceza vorbita, uzuala, se folosesc in secundara timpuri mai simple:
- pentru anterioritate: subjonctiv trecut (passé). Ex.: Je doutais q u'il ait triché.
-pentru simultaneitate: subjonctiv prezent. Ex.: Je voulais q u'il ait raison.
-pentru posterioritate: tot subjonctiv prezent. Ex.: Je doutais q u'il parle si bien.
Sensurile acestor fraze sunt aceleasi cu cele traduse mai sus.

O data ce stii aceste reguli de concordanta a timpurilor, verbele le gasesti conjugate pe www.leconjugeur.com.