Limba este o entitate vie. Și ca orice entitate vie, limba suferă schimbări de-a lungul timpului. Limbile intră în contact, se influențează reciproc, se simplifică, se ramifică, dominează alte limbi sau sunt dominate. Astfel, nu e de mirare că un călător în timp englez nu ar pricepe o boabă din discursul strămoșului său anglo-saxon. La fel de firesc precum nici un german nu ar pricepe germana din Evul Mediu. În țările vorbitoare de limbă engleză, mulți elevi au dificultăți și în înțelegerea lui Shakespeare, de acum 500 de ani. Tocmai am terminat de scris un eseu la engleză, în care am citat un verset de Shakespeare. "And meet the time as it seeks us. We fear not." ("Cymbeline"). Nu e chiar de neînțeles, dar sunt unele fraze foarte dificile în opera lui Shakespeare. Asta deoarece engleza modernă mijlocie are multe diferențe față de engleza modernă (am pus mai demult o întrebare pe tema asta, puteți s-o căutați).
Totuși, nu același e cazul și cu româna. Limba română a fost scrisă prima dată reativ târziu, în 1521 (deși s-ar putea să existe texte anteriore nedescoperite). Scrisoarea lui Neacșu din 1521, afară de introducerea în slavonă și de formula de încheiere ("I Bog te veselit" adică "Și Dumnezeu să te bucure"), este complet inteligibilă oricărui vorbitor de română, fără să fie nevoie să caute expresii arhaice în dicționar. Sunt unele schimbări, într-adevăr, de exemplu "și se au dus în sus pre Dunăre" (asta deoarece formele "se au" și "se a" s-au prescurtat ulterior în "s-au" și "s-a" pentru a se evita hiatul) dar în restul textul este foarte clar și coerent. Alte lucrări vechi, ca "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche, "Cazania lui Varlaam" a mitropolitului Varlaam ș.a folosesc un limbaj foarte apropiat de cel modern. Așa se face că dacă un american poate avea probleme să-l înțeleagă pe Edgar Allan Poe, un român poate pricepe Eminescu de la prima vedere.
Cum explicați acest "conservatorism" al limbii române? Cum explicați că s-a schimbat așa puțin?

Dacă am pune într-un sistem de coordonate timpul pe orizontală şi gradul de civilizaţie pe verticală, am putea compara grafic evoluţia în timp a diferitelor popoare. Germanii şi englezii au evoluat într-un ritm mult mai rapid şi pentru asta limba s-a tot modificat pentru a ţine pasul cu noile condiţii. Noi, mai tăntălăi, am evoluat lent, am tot arat câmpul cu acelaşi plug tras de boi şi limba nu prea a avut de ce să se modifice; decât pe ici pe colo.

Sunt si dialecte regionale, de exemplu aromâna si alte graiuri, cuvinte, expreși care nu le înțeleg, la fel s-a diversificat si engleza, germana, limba gramatica nu se schimba, dar vocal se schimba, gramatic si germana avea reguli apropiate dar si cuvinte care seamăna si verbe cu acele actuale, nu uita de indiana engleza,australiana, americana, niste expresi sf, diferente sunt in uk in partea de nord, scotiana, romana nu e ceva unicat

Ihave -ich habe -hæbbe
daca un german ar vorbi cu unu care vb in old english se înțeleg

"Limbile intră în contact"
aici m-ai pierdut, asa e, se numeste "French kiss"

Pentru că romana a început sa se formeze inca de când romanii au cucerit Grecia și Macedonia, unde exista o populație tracica substanțială. Asta prin 140 i.Hr. Asta o face a patra cea mai veche limba latina, mai tânără fiind franceza. În fine, romanizarea spațiului carpato-danubiano-pontic a început când romanii au ajuns la Dunăre și au început sa influențeze prin intermediul comerțului, dar mai ales ca au cucerit Dobrogea. Ei bine, când romanii au cucerit Dacia lui Decebal, au adus mulți soldați din zonele tracice deja romanizate. De aceea cred eu ca romana din România actuala a ajuns la un stadiu atât de dezvoltat încât nu mai trebuia sa se deformeze lingvistic, căci deja si-au creat o identitate. Când au venit barbarii, noi nu am intrat în contact cu ei prea mult și nici nu am împrumutat cuvinte de la ei, căci romanii din actuala Romanie deja si-au creat limba. Doar de la slavi căci am convietuit mult cu ei.

Suntem bătrânii acestui Pământ. Noi și Indienii. La noi, până și genetica este ca limba. O.N.U. păstrează limba noastră ca pe o limbă specială. Ce se scrie, aia se citește și așa se aude. Noi nu avem nevoie de W, Y. Noi avem diacriticile noastre, moștenite de la slavi. Noi nu am migrat niciodată. Noi am stat locului. Ceilalți s-au răspândit în lume ca lăcustele. Ce-am scris eu poate fi înțeles perfect și pe la anul 500 I.C. Probabil. Pentru că nu pot călătorii in timp.