| tudorvolcano a întrebat:

M-am uitat oleacă să compar latina cu româna și am văzut un lucru interesant :

Perfectul indicativ în latină ( laudare )
laudavi
laudavisti
laudavit
laudavimus
laudavistis
laudaverunt

Mai mult ca perfectul indicativ în latină ( laudare )
laudaveram
laudaveras
laudaverat
laudaveramus
laudaveratis
laudaverant

Mai mult ca perfectul conjunctiv în latină ( laudare )
laudavissem
laudavisses
laudavisset
laudavissemus
laudavissetis
laudavissent

Perfectul simplu indicativ în română ( a lăuda, lăudare )
lăudai
lăudași
lăudă
lăudarăm
lăudarăți
lăudară

Mai mult ca perfectul indicativ în română
lăudasem
lăudaseși
lăudase
lăudaserăm
lăudaserăți
lăudaseră

?

Sunt sigur că aici se află o greșeală a grămăticilor din Evul Mediu.
După mine ar trebui să fie așa mai corect gramatical :

Perfectul simplu
lăudai
lăudași
lăudă
lăudăm
lăudăți
lăudară

MMCP
lăudarăm
lăudarăși
lăudară
lăudarăm
lăudarăți
lăudară

MMCP de subordonare ( din lat. cum laudavissem )
lăudasem
lăudaseși
lăudase
lăudaserăm
lăudaserăți
lăudaseră

În plus se aude foarte des în zona rurală forma „eu lăudarăm...". Ținând cont că limba română s-a format și păstrat în zona rurală când au început invaziile barbare, ci nu în zona urbană, ar trebui să folosim forma autentică, cea rurală.

1 răspuns:
| Erick1 a răspuns:

Eu nu as baga mana in foc ca verbul "a lauda" este prezent inca de la inceputuri in limba noastra, mai degraba cred ca a fost introdus prin secolul al 18-19-lea impreuna cu multe alte cuvinte de origine latina pentru a "latiniza" din nou limba romana. Gandeste-te ca inainte de asta, prin secolele 14-15, se folosea slavona veche in biserica (la noi ma refer), iar lumea mai degraba folosea cuvintele pe care le auzea acolo (motiv pentru care si avem atatea cuvinte de origine slava). Deci eu cred ca "a slavi" e mai batran sa zic asa decat "a lauda" in limba romana, prin urmare conjugarea nu prea mai are vreo legatura directa cu latina.