Ma ajutati si pe mine, am nevoie de o compunere frumoasa cu personificari si comparatii de 10-15 randuri cu titlul "Tablou mohorat de toamna" plzz dau funditaAA

Intamplarea a inceput intr-o zi de
primavara superba, genul de zi care-ti trezeste sufletul amortit dupa o iarna
lunga si bogata in nea, mancare, sarbatori si somn dulce langa soba.

Venisera cativa prieteni cu ideea de a
merge la tenis de camp.Nu am stat pe ganduri prea mult si am dat fuga in pod sa
caut paletele si fluturasul.
Arucand la repezeala intr-o parte si-n alta lucrurile ce-mi ieseau, obosite de
atata stat, in fata, mi-a cazut privirea pe-o pata de culoare caramizie.Incet,
ridic ceea ce se dovedise a fi un tablou vechi, pe care era intins un peisaj
superb de toamna.
Cerul aramiu, copacii cu frunzele lor ba galbene ca perele, ba visinii ca
frunzele de sfecla tanara, ba portocalii ca bostanul copt si melancolia ce
domina apasator pe pata de natura, m-au scufundat intr-o lina transa.Incet,
frunzele incep sa se miste in bataia vanticelului ce-l simt parca aievea, si
deodata una dintre ele de-un galben infocat, cade intr-un dans cu pasi mari si
usori de tango.Sunetul puternic de viori, imi trezeste o stare de nedumerire
dar in acelasi timp si duios de placuta, ce ma conduce in acelasi dans tango.Pe
ici colo se aud pasari ciripind a pregatiri de plecare in cautare de soare cu
zile lungi si pline de viata.Imi vine sa ma asez langa pietre si sa tac alaturi
de ele.Vantul incepe sa nu mai rasufle, frunzele incheie dansul formand un
covor patat de culori ce acopera pe alocuri si trunchiul copacilor ce adorm
linistiti.Simturile au revenit la realitate la auzul chemarii prietenilor ce
isi pierdeau rabdarea.
Cu toata ca am asteptat primavara cu sfuletul la gura, acel
tablou m-a impresionat si m-a facut sa ma gandesc ca toamna isi are si ea
farmecul ei.Cred ca natura atunci, la fel cum noi dormim noaptea, intra si ea
in somnul ce o face sa fie plina de viata primavara cand ghioceii incep sa se
intinda ca dupa un somn bun si dulce.

sau

O floare poate aduce un zîmbet, poate împăca oameni şi poate fi oricînd o declaraţie de dragoste ori bucuria de fiecare zi. Un oraş cu flori poate fi oricînd un mănunchi de bucurii pentru locuitorii săi, aşa cum a devenit Vasluiul în ultimul an. În fiecare anotimp, oraşul devine o explozie de culoare ce luminează feeric şi cele mai întunecate zile.

De Vaslui se vorbeşte în general ca fiind un oraş sărac. Cei care nu au trecut în ultimii ani pe aici îşi pot imagina o urbe cenuşie, cu blocuri comuniste cu aspect dezolant şi oameni trişti asemenea vremurilor.

Lucrurile nu stau însă deloc aşa şi numai cine nu a trecut în ultimul an prin oraş mai poate păstra pe retină o astfel de imagine. Acum se poate spune fără să se greşească prea mult că Vasluiul este un mic şi cochet oraş de provincie. E adevărat că oamenii sînt săraci, dar bogăţia florilor de pe stradă parcă estompează acest aspect.

Municipalitatea a decis că în următorii ani nu va exista nici o zonă fără flori. "Iubesc florile. Poate de aceea îmi şi place să le văd la tot pasul. Nu zic acum că asta e principala mea grijă, nici pe departe. Îmi place să văd şi străzi asfaltate, să văd faţade renovate, să văd curăţenie, să văd oameni mulţumiţi. Şi îmi place să văd flori. În mod special iubesc trandafirii şi mă bucur nespus cînd înfloresc, parcă oraşul îşi schimbă înfăţişarea. Dar cum fiecare anotimp vine cu florile lui, am învăţat să le admir şi pe celelalte şi să le preţuiesc", ne-a spus primarul Vasile Pavăl.

Cei care se ocupă însă în mod special de "obrazul" oraşului sînt peisagiştii de la Goscom Vaslui. În anii trecuţi, materialul săditor ce urma să ajungă în spaţiile verzi se aducea din alte zone. Acum, specialiştii de la această societate au în propria seră toate cele necesare. Ba chiar au ajuns să ofere şi altor oraşe flori sau seminţe. "Nu vreau să ne lăudăm cu nimic, fiindcă nu noi am inventat arhitectura peisagistică, nu noi am creat toate aceste frumuseţi care sînt florile. Tot ce am făcut a fost să ne demonstrăm nouă în primul rînd că putem produce în serele noastre tot materialul dendrologic. În funcţie de fiecare anotimp, am ales flori, am discutat şi am decis ce va ajunge pe stradă. Unde ne-am mai împotmolit am solicitat sprijinul unei firme de arhitecţi peisagişti din Iaşi. În sere avem însă pregătite zeci de soiuri care vor ajunge în spaţiile verzi în primăvară. Vrem ca în fiecare an să încercăm noi aranjamente, să fie de fiecare dată altceva. Sper că vom reuşi şi mă bazez în primul rînd pe oamenii din echipa cu care lucrez. Toţi adoră florile şi nu spun asta doar aşa ca să mă aflu în treabă. Dacă i-aţi vedea cîtă grijă le acordă şi cît de fericiţi sînt cînd un proiect le reuşeşte v-aţi da seama de lucru asta. Cea mai mare mulţumire a noastră e cînd auzim pe stradă că oamenilor le plac aranjamentele noastre. Atunci, ai o clipă tendinţa să te opreşti şi să le explici ce e cu respectivele flori, cum au crescut etc. E o senzaţie de bine, de mulţumirea lucrului făcut temeinic", ne-a declarat Cătălin Bîrleanu, directorul SC Goscom SA Vaslui.

Ceilalţi angajaţi din sere ne-au spus că ei nu se pricep la discursuri şi că lasă florile să vorbească pentru ei. "Le cresc ca pe copiii mei! Nu ştiu ce să spun exact, că nu mă pricep la vorbe. Dacă vă uitaţi însă la ele şi vă plac, dacă plac şi la restul lumii, pentru noi e suficient. De o floare poţi vorbi o zi sau poţi să nu spui nimic, dar să fie ea atît de frumoasă încît să te lase fără cuvinte", ne-a spus una din lucrătoarele de la sere.

"În vară era cel mai bine să scrieţi de flori, da' şi acum e frumos. Eu ies în fiecare zi şi mă aşez doar pe băncile care au ghivecele astea cu crizanteme în spate. Domnule, e un parfum care îţi dă o stare de linişte. Cei care au avut ideea asta merită felicitaţi. Pot sta aşa să mă uit la flori mult şi bine. Nu mă lasă bătrîneţile că înţepenesc repede. În vară, cînd mi-au venit nepoţii de la Braşov şi i-am dus în Copou au rămas cu gura căscată. Nu s-au mai lăudat doar ei cu oraşul lor frumos", ne-a spus Toader Ursanu, unul dintre vasluienii pentru care florile sînt un refugiu de fiecare zi.