Mă contrazic cu un prieten de ceva timp şi vreau să văd cum e corect. Ştiu că se scrie "maimuţă", dar arhaismul "maimuţâ\î" cum se scrie corect "maimuţî" sau "maimuţâ" ?

Acest " maimuţî" pe care vrei să-l scrii tu nu e un arhaism. Arhaism este un cuvînt vechi, poate de 3-4 sute de ani,
care nu se mai foloseşte în zilele noastre.
Exemple :
sîneaţă = puşcă; lotru = hoţ; nineacă sau neneacă = mamă; imă = mamă;
puştile cele mari = tunuri; haraba = căruţă mare; etc.
Acest "maimuţî", pe care doreşti tu a-l scrie, este exprimarea popular moldovenească a respectivului cuvînt "maimuţă".
În vorbirea curentă în zona Moldovei, "ă" -ul final de la o serie de cuvinte este exprimat "î".
Exemple :căciulî,mînî, caruţî,mămăligî,stăpînî,casî, etc.
Conform noii scrieri a sunetului "î", se scrie cu "â" numai în interiorul cuvîntului ( eu nu obişnuiesc a scrie după această regulă) dar niciodată la început sau la sfîrşit.
Deci, la începutul sau la sfîrşitul cuvîntului se scrie cu "î".
Exemple: pământ, sămânţă, mânca
re, cântec.( în interiorul cuvîntului ).
Dar, a începe, întâiul, înaripate, însemnare, învăţător (cu "î", la începutul cuvîntului ).
A coborî, a hotărî ( cu "î", la sfîrşitul cuvîntului).
Nu vreau neapărat să fac acum teoria chibritului dar eu consider această scriere categoric o prostie, un teribilism promulgat în urmă cu vreo 20 de ani de nişte indivizi care habar nu au cu ce se mănîncă limba română.
Şi ca drept dovadă că am dreptate, te pun pe tine, şcolar, care eşti pus în situaţia de a întreba cum e corect cum se scrie, pentru că efectiv nu ştii, nu ţi-a intrat în reflex această regulă.
Deci, ai înţeles. În unele situaţii se scrie cu "â", în altele cu "î".
Deşi, este vorba de acelaşi sunet.
Iată, spre exemplu, ai cuvîntul
" întâiul" în care primul "î" se scrie din "i" iar al doilea din "a".
Te pun eu pe tine în situaţia de a gîndi şi a spune de ce? Cînd de fapt sînt unul şi acelaşi sunet.
Eşti convins că regula e o aberaţie?
Să fii sănătos!