Ma puteti ajuta, va rog, cu informatii despre traditii si obiceiuri in legatura cu "Ursul si Capra"?

Jocul Caprei este un obicei străvechi, exponent peste veacuri al spiritualităţii populare şi care face parte din tradiţiile româneşti de iarnă. Păstrat şi astăzi în majoritatea aşezărilor româneşti, el cunoaşte cea mai complexă şi spectaculoasă formă de desfăşurare în satele din Moldova. Obiceiul este definit de costumul de "Capră" dar şi de celelalte elemente specifice: obiecte de recuzită, texte literare şi musicale, dans.

"Capra" este cunoscută în funcţie de zona etnografică sub nume diferite: "Bouriţă", "Turcă", "Cerb", "Brezaie". Ea se compune din "clonţ" - cap lucrat din lemn, cu maxilarul inferior mobil pentru a "clămpăni" şi "coarne" bogat împodobite cu oglinzi, mărgele, ciucuri coloraţi, panglici multicolore, clopoţei, zurgălăi şi blană de capră sau de iepure. Trupul costumului este realizat dintr-o ţesătură groasă de lână, cergă, covor sau blană de capră, care are rolul de a-l ascunde pe cel care o poartă.

Ca desfăşurare obiceiul cunoaşte unele particularităţi de la o zonă la alta determinate de numărul şi de funcţiile ceremoniale ale celor care alcătuiesc ceata. În Transilvania "turca" ("cerbul" sau "bouriţa") este jucată de un fecior şi însoţită de "bloj" şi muzicant. În Muntenia, "brezaia" reuneşte în ceată "moşoi şi moşicuţe" (3-4 personaje mascate) şi un flueraş. Cea mai amplă ceată o are "Capra" moldovenească care a grupat în jurul nucleului principal de personaje, un număr impresionant de "mascaţi" (35-40 de personaje). În această componenţă, cetele parcurg întreaga aşezare sătească, din casă în casă, "Capra" fiind jucată pentru a aduce noroc şi belşug. În final "Capra" este săgetată, adică omorâtă, la fel ca şi anul care se sfârşeşte şi îngropată simbolic. În ziua de 2 ianuarie ea se dezgroapă, iar evenimentul este sărbătorit de feciorii colindători, printr-o petrecere denumit "bulciugul turcii" la care sunt invitate fetele şi părinţii lor. În unele sate aveau loc întreceri între cetele de "turcaşi", câştigătorilor oferindu-li-se o cunună de iederă (o plantă verde tot timpul) pe care o purtau de sărbători.Capra: Corpul este alcatuit dintr-o panza groasa pe care sunt cusute, in randuri, fasii de hartie colorata sau spice de stuf. Inaltimea corpului poate ajunge pana la 2-3 m (dupa traditia locului in care se joaca.) Capul poate fi impodobit cu oglinzi, fasii de panglica colorata, beteala.
Mosneagul: Are haine batranesti, cu un cojoc pe el. In mana duce un bat mare
Baba: Imbraca haine femeiesti batranesti. Rolul acesteia este interpretat in travesti.
Negustorul: Poarta pelerina, sapca. Are carja si cos.
Doctorul: Peste hainele obisnuite imbraca un halat alb. In mana are o trusa.
Vanatorul: Poarta haine verzi, de padurar. Are pusca.
Fluierarul: Se imbraca in haine comune. Are un fluier din care canta melodii populare in ritm vioi.


Jocul Ursului – obicei de Anul Nou

Jocul Ursului este cel mai spectaculos dintre toate jocurile cu măști întâlnite în satele bucovinene, căci se pare că ursul era venerat în Bucovina mai mult decât în orice altă parte a României. Paradoxal, jocul ursului este practicat mai mult în zonele colinare și de câmpie și mai puțin în cele montane. Cei mai spectaculoși urși de Anul Nou îi întâlnim în Bosânci, Udesti, Chiliseni, Stirbat, Poieni, Boroaia și în zona Campulungului, în special la Sadova și la Fundu Moldovei.

Jocul cu măști de urs simbolizează moartea și reînvierea naturii. Mihai Coman, în Bestiarul mitologic românesc, afirmă: a€œIn colindul cu Ursul, animalul moare și învie, într-o dramatizare simbolică a mitului renașterii naturii/cosmos (a€¦) Astfel, rostogolirea urșilor în cerc, bătutul și moartea ursului, apoi învierea miraculoasă ca și urcarea acestuia pe bată (toiag), redau în chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, cândva, stăteau sub semnul acestui animal, capabil să învingă iarnă și să vestească primăvară.

Pregătirea măștii-costum de urs pentru carnavalul de Anul Nou se bucură de o mare atenție. Cea mai arhaică formă de reprezentare a ursului este cea din paie, dar, cu timpul, acesta masca s-a realizat chiar din blană ursului veritabil. Pentru obținerea costumului din paie, se răsucesc frânghii din paie de ovăz, lungi de aproximativ 40 m care, în dimineață ajunului de An Nou, sunt cusute pe hainele purtătorului, acesta rămânând astfel echipat pe toată durata purtării costumației. Masca inițială din paie era aruncată în foc pentru a arde, simbolizând astfel moartea și renașterea vegetației, odată cu trecerea anotimpurilor.

În unele părți, forma capului de urs se obține întinzând o piele de vițel sau de miel peste o găleata metalică, în timp ce în alte sate pielea se întinde pe un suport metalic, în așa fel încât reda fizionomia animalului. De la gât în jos, corpul celui care se maschează este acoperit cu o blană de oaie sau cu un cojoc lung, întors pe dos.

Cetele de urși pot fi independente dar, de regulă, ele alcătuiesc un nucleu ceremonial în cadrul grupurilor complexe de mascați (Malancă, Benzile, Pârtiile etc.) Ceata urșilor este condusă de un căpitan fiind compusă din: urși, ursari, irozi, mascați și toboșari. Ursii sunt jucați de persoane îmbrăcate în blană de urs împodobită cu ținte, curele și canafi mari roșii.

Ursarii sunt cei care conduc ursii printr-un lanț legat de capătul ciomegelor ce se prinde apoi de capul ursului. Toboșarii dau ritmul jocului prin tobele gigantice prinse de trunchi pe care le băț cu două bețe de lemn. După executarea numerelor din timpul dânsului, ursii se mișcă independent, simulând viața lor liberă în mijlocul naturii, se iau la trântă, fac tumbe, simulează chiar atacul asupra persoanelor din asistentă.

Capra este considerata in traditia romaneasca, animalul care arata daca vremea va fi buna sau rea. Obiceiul "caprei" a fost, la origine, un ceremonial de cult.
In cadrul sarbatorilor din mediul rural, jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale, bogatia recoltelor.
Obiceiul caprei, a fost generalizat in toata tara la sfarsitul secolului al XIX-lea, dar pentru ca era socotit un joc pagan, multi oameni ai bisericii au refuzat sa-i primeasca pe colindatori in casele lor.
In satele si comunele maramuresene se practica doua tipuri distincte de "capra":
- jocul caprei - bazat numai pe acompaniament muzical (la Ieud, un singur fluieras; la Botiza, patru sau sase fluierasi)
- jocul caprei inclus intr-un spectacol popular complex
Masca costumului de capra este constituita dintr-un cap de capra, sculptat in lemn, avand maxilarul inferior mobil pentru a fi tras cu o sfoara si a clampani in timpul dansului.
Persoana care joaca capra este acoperita cu o tesatura peste care sunt cusute panglici, puse in diagonala. Traditional, capra era imbracata in stuf, aspect intalnit si astazi in unele sate. In timpul jocului pot fi surprinse mai multe faze succesive: capra simuleaza ca se urca in copac, apoi se imbolnaveste si moare, cazand la pamant, moment in care ciobanul intra in panica, urmand un dialog straniu cu animalul. In cele din urma capra reinvie spre bucuria tuturor, glumele si ghidusiile animalului reluandu-si cursul. Obiceiul si-a pierdut pe parcurs incarcatura sa mitica, avand astazi doar aspect de divertisment.