Ma tot gandeam la un lucru in ultimele zile. Observ cum majoritatea elevilor isi pierd interesul pentru scoala si pentru tot ce inseamna a invata.
Vad asta zilnic la colegii mei si pe internet cand citesc discutiile unora pe diverse site-uri. Ei sunt mai preocupati sa afle daca in anumite zile se face scoala (de exemplu 2 mai, 1 iunie etc.) decat sa invete ceva nou.
Chiar astazi am auzit o discutie intre niste colegi de clasa si un alt baiat; pot spune ca aceasta conversatie m-a uimit. Tipul spunea ceva de genul "Astazi am teza la matematica dar nu ma duc, nici la celelalte nu am fost si nu voi merge nici acum".
Sunt inconstienti si nu se gandesc de loc la viitor.
Eu am doar 18 ani (sunt in clasa a XI-a), nu sunt o tocilara precum ar crede unii, nu sunt nici o eleva cu rezultate exceptionale, nu vreau sa spun ca eu sunt perfecta si ca sunt mereu atenta la ore.
Sunt doar o eleva obisnuita cu rezultate bune, dar eu macar am ambitia de a incerca mai mult si de a deveni din ce in ce mai buna in domeniul care imi place incercand in acelasi timp sa nu neglijez celelalte domenii si sa nu imi pierd interesul in cea ce scoala imi ofera.
Majoritatea elevilor fac o gramada de absente, nu dau doi bani pe scoala, nu au niciodata chef de nimic, si se simt mereu foare obositi (asa se comporta de parca cineva de la scoala i-a pus sa sape santuri sau sa asfalteze drumuri)
Daca tot merg pana la scoala ar fi mai bine daca ar sta sa asculte macar putin din ce zice profesorul ala. Noi, elevii de acum suntem viitorul societatii noastre, noi suntem cei care va trebui sa schimbam lucrurile de acum in colo, pentru asta insa trebuie sa adunam cat mai multe cunostinte din scoala.
Multi nu au nici macar un strop de ambitie si rad cand cineva le spune ca sunt prosti si nu invata nimic.

Acum as vrea sa stiu si eu cateva din parerile voastre in legatura cu ce am scris mai sus.

De ce credeti ca majoritatea elevilor si-au pierdut interesul pentru studiu? Este acest lucru unul normal?

Buna,stiu la ce te referi trec si eu prin acelesi lucru.Am un coleg care are 45-47 de absente deoarece nu are chef sa vina la ore.Este in clasa a v-a. Habar nu are ce va urma, nu se intereseaza de liceu si de ce va fi in viitor.Mai stiu un coleg care doreste sa fie profesor de sport la clasele V-VIII dar nu isi da interesul la nici o materie, profesori i-au explicat ca ii trebuie medii mari si rezultate bune pentru a ajunge la liceu apoi facultate.Eu nu stiu ce voi studia dupa liceu si nici daca liceul este potrivit pentru media mea dar imi dau silinta si ma straduiesc sa iau note mari pentru a avea mai multe posibilitati.Parerea mea este ca nu numai ca ei sunt inconstienti dar nici parinti lor nu se implica in viata lor.Probabil parinti nu am timp de ei sau au timp dar nu le pasa lor.Interesul lor s-a pierdut pentru studiu dar s-a dus in alte domeni majoritatea nu pentru varsta lor. Elevi sunt foarte liberi in zilele acestea, in sensul ca (nu stiu daca este la fel peste tot dar) ei se simt liberi si cred ca vin la scoala pentru a arata ca sunt mai tari si pentru ca le spun parinti ca trebuie.Noua elevilor din ziua de azi ne trebuie un impuls care ne ajuta sa pornim.Aceasta este parerea mea.Succes in continuare la scoala!

Imi vine sa plang la tot ce ai zis dar ai dreptate!
structure and function of communication in society
, 1948) este conceput pe baza relaţionării acestor elemente şi prin reducerea procesului comunicării la cinci întrebări fundamentale(figura 1).Fig.nr.1: Schema comunicării după H.D.LasswellDin această schemă se poate înţelege că procesul comunicării este conceput ca o transmitereunilaterală(unidirecţională) a informaţiei, de la emiţător la receptor. Fenomenul de feedback sauretroacţiune este omis. Desigur, există situaţii în care informaţia circulă într-un singur sens, aşa cumse întâmplă în cazul monologului, cuvântărilor sau comunicării prin mass-media. Rolul dominantrevine celui care transmite mesajele, în timp ce destinatarul acestora joacă un rol secundar şi estecontrolat de către emiţător(Jean Lohisse, 2002). În alte situaţii, circulaţia informaţiei estebidirecţională; acesta este cazul dialogului, când două persoane îndeplinesc alternativ rolul deemiţător şi de receptor.De remarcat că schema lui Lasswell ne prezintă procesul comunicării ca fiind unulintenţional, orientat spre un scop: emiţătorul urmăreşte să provoace un anumit efect asuprareceptorului. Acest aspect nu a fost ignorat de către analizele ulterioare. J.J.Van Cuilenburg(1998)atrage atenţia asupra faptului că de cele mai multe ori comunicarea nu se încheie odată cureceptarea informaţiei. După ce a fost preluată şi asimilată, informaţia poate influenţa ideile,opiniile, comportamentele receptorului. Procesul este numit „efect al comunicării" şi esteconsiderat unul de tipul "stimul-reacţie": emiţătorul transmite informaţia printr-un canalreceptorului, cu scopul de a produce un efect asupra acestuia.Modelul linear al lui Lasswel a fost acuzat ulterior de incompletitudine. Legăturile dintreemiţător şi receptor sunt mult mai diverse şi mai complexe. Alţi creatori de modele(o prezentare aprincipalelor modele ale comunicării ne oferă D.McQuail şi S.Windahl, 2001) au introdus înschemă feedback-ul, codarea, decodarea, distorsiunile, contextul etc. Modelul lui C.F.Shannon(
TheMathematical Theory of Communication
, 1952), elaborat în cadrul teoriei informaţiei, constituie unexemplu în acest sens(figura 2).Fig.nr.2: Schema comunicării după C.F.ShannonProcesul comunicării se bazează pe stabilirea unei relaţii complexe între emiţător şi receptor.Schema evidenţiază două operaţii inerente procesului: codarea şi decodarea. În ce constau acesteoperaţii? Atunci când doreşte să transmită o informaţie, emiţătorul va trebui, mai întâi, să o traducăîntr-un limbaj(codul) accesibil destinatarului şi compatibil cu mijlocul de comunicare utilizat.Aceasta este operaţia de codare. În comunicarea de masă, arată D.McQuail şi S.Windahl,codificarea se poate referi la transformări tehnice necesare pentru transmiterea semnalelor şi laalegerea cuvintelor, imaginilor şi formelor. La rândul său, receptorul va proceda la o decodare amesajului primit, adică la o re-traducere a acestuia, pentru a-i putea surprinde semnificaţia şi a-lînţelege. Această operaţie nu este posibilă decât dacă receptorul şi emiţătorul deţin un repertoriucomun de semnale utilizate: codul.Un element semnificativ prezent în schema lui Shannon este feedback-ul sau capacitatea derăspuns a receptorului. Asupra importanţei sale au insistat mai toţi teoreticienii comunicării. În lipsafeedback-ului, realizabil în diverse forme, procesul comunicării nu ar putea fi autentic, nu ar putea
15Emiţător Mesaj Mijloc Receptor ImpactCine? Ce spune ? Prin ce mijloc ? Cui ? Cu ce efect ?
Emiţător
canal
Feedback
Codare Decodare Receptor

fi cu adevărat eficient. Menirea sa este de a asigura controlul, reglarea şi corectarea transmiterii şireceptării mesajelor. Procesele de comunicare, arată Jean-Claude Abric, sunt determinate de cătrefenomenele de interacţiune umană şi se întemeiază pe acestea: „Orice comunicare este ointeracţiune"(2002, p.15). Interacţiunea presupune influenţare reciprocă între persoanele implicate.Aşadar, în cadrul procesului de comunicare fiecare dintre actorii implicaţi îndeplinesc, deopotrivă,atât rolul de emiţător, cât şi de receptor. Participanţii sunt persoane aflate în interacţiune, suntinterlocutori. Orice abordare, consideră Abric, trebuie să pornească de la această realitate:„Comunicarea nu poate fi concepută ca un simplu proces de transmitere; bazată pe interacţiune, eaconstituie întotdeauna o tranzacţie între locutori: emiterea şi receptarea sunt simultane, emiţătorulfiind în acelaşi timp emiţător şi receptor, şi nu un emiţător, apoi receptor(reciproca este şi eavalabilă)"(2002, p.15). Comunicarea este eficientă doar în condiţiile în care funcţionează ca unsistem circular, capabil de autoreglare prin feedback. Retroacţiunea reciprocă asigură realizareaoptimă a scopurilor urmărite.Atunci când oamenii interacţionează unii cu alţii într-un spaţiu fizic comun, comunicareaeste de tipul faţă-în-faţă. Există însă şi alte forme ale comunicării, prin textele scrise, prinprogramele radio şi de televiziune sau prin reţelele multimedia. Specificul acestor forme rezidă înutilizarea unor mijloace tehnice pentru transmiterea şi receptarea mesajelor. Aşa cum arată MihaiComan(1998), comunicarea umană se realizează pe baza a două tipuri de relaţii:a).Relaţii directe, ce se stabilesc între două sau mai multe persoane, care interacţionează depe poziţii de proximitate spaţială şi se influenţează reciproc(comunicarea interpersonală);b).Relaţii indirecte, atunci când comunicarea este mediată de suporturi tehnologice maimult sau mai puţin complexe(scrisoare, telefon, calculator) sau de produse ale unor instituţii, specialişti şi dotări tehnologice specifice(cărţi, ziare, filme, radio, televiziune,Internet).Dezvoltarea mijloacelor tehnice, care fac posibile aceste relaţii indirecte, şi utilizarea lor pe scarălargă a condus la o creştere a importanţei sociale a formelor de comunicare mijlocită tehnologic,deosebite sub multe aspecte de cea de tip faţă-în-faţă. Şi în ce priveşte aceste forme de comunicare,tocmai datorită diversităţii lor, Mihai Coman(1998, p.14) operează o distincţie între:a).Comunicarea mediată tehnologic, care se realizează la nivelul unor grupuri umane maipuţin numeroase(teleconferinţele, videoconferinţele, dialogul prin E-mail, discursurile,spectacolele şi concertele amplificate prin mijloace specifice etc.) ;b).Comunicarea de masă, care se realizează la nivelul unor conglomerate umaneenorme(între emiţători şi receptori se interpun mijloace tehnice şi instituţii complexe :sistemul editorial, redacţiile de presă scrisă, de radio şi de televiziune, studiourile deproducţie cinematografică sau discografică etc.).O astfel de distincţie relativă: comunicare mediatică – comunicare de masă operează şiClaude-Jean Bertrand. Despre comunicarea mediatizată Bertrand scrie: "Ea este constituită deprocesul care permite fie unuia sau mai multor emiţători, fie unui emiţător colectiv să difuzezemesaje cu ajutorul unui dispozitiv tehnic(text tipărit, ecran, microfon) spre unul sau mai mulţireceptori. În această accepţie, cuvântul înseamnă că ne servim de un instrumentde mediere, adică de o unealtă tehnologică dată"(2001, p.19). Atunci când transmiterea mesajelor este orientată către audienţe largi, eterogene, dispersate, necunoscute de către emiţător(instituţii şigrupuri profesionale specializate), comunicarea devine una de masă. Deoarece receptorul mesajelor transmise de televiziune, radio sau presa scrisă este constituit dintr-un mare număr de personae,comunicarea mediatică devine o "masscomunication". Iată cum caracterizează Claude-JeanBertrand această formă de comunicare: "Cât despre aşa-zisa , ea este un proces princare profesioniştii comunicării folosesc un suport tehnic pentru a difuza mesaje, într-o manierăamplă, rapidă şi continuă, cu scopul de a atinge o audienţă largă. Ea prezintă deci un număr decaracteristici suplimentare în raport cu comunicarea de grup. În ceea ce priveşte emiţătorul, trebuienu doar să fie vorba de profesionişti ai comunicării, dar şi ca aceştia să aibă şi acces privilegiat lainformaţie, să dispună de mijloace organizaţionale şi economice(un organ de presă, un canal deteleviziune etc.) şi de maşini de comunicare( camere video, studiouri, tipografii). În privinţareceptorilor, trebuie ca audienţa să fie compusă dintr-un mare număr de receptori anonimi(…),dispersaţi geografic(…), iar circulaţia mesajelor difuzate să fie aleatorie. Comunicarea de masă estedeci o formă de comunicare mediatizată"(2001, p.19). Caracterizarea lui Bertrand este cât se poatede edificatoare în ceea ce priveşte amintita distincţie. Prin comunicarea de masă înţelegem, aşadar,un proces organizat şi reglementat social, care încorporează producerea mesajelor de către
16

profesionişti ce aparţin unor sisteme instituţionalizate şi difuzarea lor prin tehnici şi reţele detransmisie specifice spre un public variat şi foarte numeros.

Nu, nu este normal deloc.Cel putin asta e parerea mea. La fel am auzit si euu niste discutii intre doua fete, niste prietene de ale mele. Una spunea "Aaa, pai eu la scoala scriu oribil. Uneori nici eu nu inteleg ce scriu!" (dar o spunea vesela) "Sa vezi scrisul meu! Sunt o eleva care scrie foarte urat si nu prea ma deranjeaza, caci asa este scrisul meu si nu vreau sa mi-l schimb) Nu zic, ca nici eu nu sunt chiar cea mai buna, dar macar am un scris curat, ordonat. Pai mergi tu afara si spune-le prietenilor ca scrii frumos sau ca ai luat un zece la matematica sa vezi ca incep sa rada de tine si sa iti spuna tocilar(a). Pentru copii din ziua de azi nu este normal sa fii...DESTEPT ca sa spun asa. Ei vor sa fie cool. Insa ei cred ca a fii cool inseamna sa porti seapca invers, sa te imbraci nu stiu cum si sa ai doi de 4 si un 2 la chimie sau la alte materii! Insa se inseala. A fi cool inseamna a fii in primul rand TU! Cel mai bine este sa fii inteligent dar si viclean in acelasi timp. De exemplu daca esti intr-o situatie in care cineva zice "Am luat un patru la istorie!" se va simti jenat si va schimba imediat vorba daca ii vei spune asa"Eu am rezultate destul de bune la istorie si imi place sa invat la aceasta materie. Macar eu nu voi ramane corigent(a) ca tine!". Asa va spune "Aaa, dar nu, ca si eu am rezultate bune. Am doi de 10 dar lectia asta nu am stiut-o si am luat 4... ". Atunci ii va parea rau ca a spus rezultatul ei la acel test si se va rusina. Eu e dau imediat peste nas. Incerc sa ii fac sa isi dea seama cat de rau este sa nu inveti!

Asta se intampa si pentru ca nu se face scoala adevarata. Cel putin la liceul la care sunt eu pe profesori ii doare undeva de noi si cand vin la ore si spun "abia astept sa intru la pensie sa scap odata" parca si tie iti trece cheful. Plus ca scoala(din punct de vedere al lectiilor) in Romania este foarte prost organiza si nu are nimic interesant. Nici pe mine nu ma intereseaza asa mult scoala. Eu invat pentru mine ce trebuie sa invat si ceea ce am nevoie pentru viitor din carti diferite si incerc sa imi fac o cultura generala cat mai bogata, deoarece la scoala nu facem nimic in sensul asta plus 2 limbi straine stiute la perfectie.

Eu cred ca parintii sunt de vina. Daca nimeni nu ii explica copilului de ce este asa de important sa invete el nu are de unde sa stie. Mai ales daca nu ii place sa invete si nimeni nu il obliga nu o va face niciodata.Depinde de ce i`a spus parintele cand era mic.Rar gasesti copii care sa invete pentru ca le place.