Cred ca ideea e ca incercand sa devii din ce in ce mai bun si concentrandu-te pe asta, ajungi la un moment dat sa te pierzi si sa nu mai stii cine esti de fapt.
Inteleg ca nu ai nevoie de bani si succes ca sa fii fericit deoarece banii distrug pana si cele mai competente persoane si desi crezi ca esti mai bun deoarece ai bani, desi crezi ca esti bogat nu faci decat sa devii mai sarac decat erai.Saracia sufleteasca este mult mai dureroasa decat cea materiala
Tinzand spre perfectiune, omul se autodepaseste. Facand acest lucru pierdem din ceea ce ne caracterizeaza pe noi mai mult, faptul ca nimeni nu-i perfect si tinzand spre perfectiune ne pierdem o caracteristica principala, aceea ca nu mai devenim oameni, devenim niste "titirezi" orbiti de perfectiune.
O seara faina!
Daniel.
Adica fiecare om are limitele sale...desi ne dorim mai mult, uneori putem sa cadem in penibil... iar ce am facut bun sa ramana undeva in trecutul nostru...
km asta e ideea...
A nu incerca sa te autodepasesti=cretinism de CAP.
NU ARE NICI O LEGATURA cu aberatiile pe care le vad la com.Sigur ca contextul stabileste nuanta dar...prima propozitie e concluzia mea.De ce toti asimileaza „perfectiunea"cu bani, masini si bani, bani, bani?
P. S.-De unde e citatul? Din telenovele?
Eu inteleg ca autodepasirea nu prea este posibila dincolo de potentialul nativ al fiecaruia. Stiti fabula cu broasca ce s-a umflat si iar s-a umflat, poate, poate s-o face cat un taur! E frumos sa vrei, dar sa vrei cat poti. Dincolo de bariera propriului bun simt incepe improvizatia, minciuna, lipsa de scrupule. Adica, ai lasat in urma exact ceea ce ai avut mai bun : bunul simt, respectul pentru adevar si altele asemenea. Dar, poate ca nu am dreptate.