Hei.
Predicatul este un verb. Predicatul este partea principală de propoziție care atribuie subiectului o acțiune, o stare sau o insușire.
Predicatul poate fi exprimat prin:
verb la mod personal
adverb predicativ
Poate|1 că întelegi|2.
interjecție cu valoare predicativă
Pupăza zbrr! pe-o dugheană. — Ion Creangă, Amintiri din copilărie
intonație predicativă
Vorba lungă, sărăcia omului. — Folclor
locuțiune verbală
A stat de veghe toată noaptea.
locuțiune adverbială predicativă
Fără doar și poate că se va întoarce.
Cauta pe WIKIPEDIA. http://ro.wikipedia.org/wiki/Predicat
Noapte buna>:D
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Predicatul este partea principală de propoziţie care spune ceva despre subiect, arătând ce face subiectul, ce sau cine este subiectul, cum este subiectul.
Vezi şi aici:
http://limba-romana.ucoz.ro/index/predicatul/0-306
Răspunde
Predicatul
Predicatul este partea principală de propoziţie care spune ceva despre subiect, arătând ce face subiectul, ce sau cine este subiectul, cum este subiectul: Păsările zboară. Mihai e student. Pământul este rotund.
Predicatul poate fi: 1) verbal sau 2) nominal.
Predicatul verbal este de două feluri:
a) predicatul verbal simplu, este exprimat printr-un verb sau printr-o locuţiune verbală la un mod personal: Vânzătorul cântăreşte marfa. El a fost dus la spital cu maşina salvării.
b) predicatul verbal compus, poate fi alcătuit:
– dintr-un verb semiauxiliar modal (exprimă caracteristica modală a acţiunii: necesitatea, posibilitatea, dorinţa etc.) şi un verb de bază, care poate fi la conjunctiv sau infinitiv:
Trebuie să consult un jurist.
El poate răspunde la această întrebare.
Vrem să vizităm muzeul acesta.
A doua zi de dimineaţă, Grigore vru să reia convorbirea. (L. Rebreanu).
Cele mai frecvente verbe semiauxiliare modale sunt: a putea, a trebui, a vrea, a-i veni etc.
– dintr-un verb semiauxiliar aspectuală (exprimă caracteristica aspectuală a acţiunii: începutul, continuarea, sfârşitul) şi un verb de bază, la conjunctiv, infinitiv sau supin:
Ea a început să cânte.
El continuă să întârzie.
Termin de scris articolul.
Copilul a încetat să plângă.
Cele mai frecvente verbe semiauxiliare aspectuale sunt: a începe, a prinde, a se apuca, a se pune, a continua, a sfârşi, a termina, a încheia etc.
Predicatul nominal este constituit dintr-un verb copulativ şi din unu sau mai multe nume predicative: El este profesor.
Verbul copulativ de bază este a fi. Mai pot funcţiona ca verbe copulative şi verbele: a deveni, a ajunge, a se face, a ieşi, a rămâne, a însemna.
Numele predicativ poate fi exprimat prin:
1. Substantiv:
Omul este o fiinţă raţională.
Masa este de brad.
Casa este a bunicului.
2. Adjectiv:
Cerul este senin.
3. Pronume:
– Acesta e caietul tău? – Da, e al meu.
4. Numeral:
El este a treilea.
5. Verb la infinitiv sau supin:
Datoria noastră este de a învăţa.
Ei sunt de invidiat.
6. Adverb:
Aşa este el.
Clasificarea verbului ar putea fi prezentată schematic cu ajutorul tabelului de mai jos.
Predicatul
verbal
nominal
simplu
compus
(este exprimat printr-un verb sau printr-o locuţiune verbală la un mod personal)
(este alcătuit dintr-un verb semiauxiliar şi un verb de bază)
(este constituit dintr-un verb copulativ şi un nume predicative)
│
│
│
Elevul citeşte.
Elevul trebuie să citească.
Elevul începe să citească.
Elevul este harnic.
Predicatul
Predicatul este partea principală de propoziţie care spune ceva despre subiect, arătând ce face subiectul, ce sau cine este subiectul, cum este subiectul: Păsările zboară. Mihai e student. Pământul este rotund.
Predicatul poate fi: 1) verbal sau 2) nominal.
Predicatul verbal este de două feluri:
a) predicatul verbal simplu, este exprimat printr-un verb sau printr-o locuţiune verbală la un mod personal: Vânzătorul cântăreşte marfa. El a fost dus la spital cu maşina salvării.
b) predicatul verbal compus, poate fi alcătuit:
– dintr-un verb semiauxiliar modal (exprimă caracteristica modală a acţiunii: necesitatea, posibilitatea, dorinţa etc.) şi un verb de bază, care poate fi la conjunctiv sau infinitiv:
Trebuie să consult un jurist.
El poate răspunde la această întrebare.
Vrem să vizităm muzeul acesta.
A doua zi de dimineaţă, Grigore vru să reia convorbirea. (L. Rebreanu).
Cele mai frecvente verbe semiauxiliare modale sunt: a putea, a trebui, a vrea, a-i veni etc.
– dintr-un verb semiauxiliar aspectuală (exprimă caracteristica aspectuală a acţiunii: începutul, continuarea, sfârşitul) şi un verb de bază, la conjunctiv, infinitiv sau supin:
Ea a început să cânte.
El continuă să întârzie.
Termin de scris articolul.
Copilul a încetat să plângă.
Cele mai frecvente verbe semiauxiliare aspectuale sunt: a începe, a prinde, a se apuca, a se pune, a continua, a sfârşi, a termina, a încheia etc.
Predicatul nominal este constituit dintr-un verb copulativ şi din unu sau mai multe nume predicative: El este profesor.
Verbul copulativ de bază este a fi. Mai pot funcţiona ca verbe copulative şi verbele: a deveni, a ajunge, a se face, a ieşi, a rămâne, a însemna.
Numele predicativ poate fi exprimat prin:
1. Substantiv:
Omul este o fiinţă raţională.
Masa este de brad.
Casa este a bunicului.
2. Adjectiv:
Cerul este senin.
3. Pronume:
– Acesta e caietul tău? – Da, e al meu.
4. Numeral:
El este a treilea.
5. Verb la infinitiv sau supin:
Datoria noastră este de a învăţa.
Ei sunt de invidiat.
6. Adverb:
Aşa este el.
Clasificarea verbului ar putea fi prezentată schematic cu ajutorul tabelului de mai jos.
Predicatul
verbal
nominal
simplu
compus
(este exprimat printr-un verb sau printr-o locuţiune verbală la un mod personal)
(este alcătuit dintr-un verb semiauxiliar şi un verb de bază)
(este constituit dintr-un verb copulativ şi un nume predicative)
│
│
│
Elevul citeşte.
Elevul începe să citească.
Elevul este harnic.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
