Cred ca iti pui problema gresit. Unu la mana, nu vreau sa discut decat despre cei cu boli ce presupun tulburari comportamentale grave. Ceilalti sunt oameni normali, cu probleme care pot fi tratate.
Pe acei nebuni incurabili nu ii numim nebuni in sens peiorativ (nu discut de jigniri, cand ii zici cuiva "esti nebun"), ci ca stare de fapt.
In cazul acelor nebuni este evidenta disparitia unor aspecte primare, care tin chiar de instinct, aspecte care ii fac incompatibili cu supravietuirea. Dintre aceste aspecte amintesc: instinctul de autoaparare, instinctul de conservare, instinctul de reproducere etc.
Datorita bolilor lor, multi dintre ei sunt dependenti de noi, ceea ce e impotriva naturii. In natura, in cazul lumii animale (care e lipsita de ratiune, spre deosebire de noi, oamenii), orice animal dependent e sortit pieirii! O pasare care nu stie sa zboare, un lup care nu poate sa vaneze etc. vor muri. Daca nu ar fi ratiunea noastra, a celor "buni", ca sa ii tinem pe nebuni in viata, nebunii ar putea trai? Eu zic ca nu.
Din aceasta poti deduce ca indivizii care nu detin aceste instincte primare sunt anormali iar noi, cei ce le detinem, normali. Mai mult decat atat, noi, cei normali, avand ratiune, sentimente etc., ne simtim datori sa ii ajutam.
Totul depinde de sistemul de idei la care iti raportezi existenta asta stabileste ce e nebun si ce e sanatos.
In evul mediu erai considerat nebun daca spuneai ca pamantul e rotund si asta datorita ideilor de atunci. Asadar. oricine poate fii nebun si in acelasi timp sanatos. Depinde la ce idei ne raportam.