Omul cat traieste invata. Dincolo de timpul petrecut oarecum pe pilot automat cu sarcinile ce nu pot fi neglijate precum scoala, servici, cursuri, calatorii, igiena, curatenie, bucatarie, etc.
In viata noastra succesul e dictat de obicei ori de un echilibru, ori de veriga cea mai slaba.
E important sa iti lucrezi corpul cumva, fie ca vorbim despre dans, gimnastica, sala de forta, fotbal, ori taiat de lemne si plantat si recoltat culturi, etc.
E important sa fii fidel unei arte, fie ea pictura, poezie, proza, arta decorativa, sculptura, design interior, fotografie, design vestimentar, etc.
E important sa petreci timp cu oameni, sa fii cine esti tu, sa fii si un frate, sa fii si un fiu, sa fii si un prieten, sa fii si un nepot, sa fii si un binefacator, sa fii si musafir si gazda, sa fii un partener de cuplu.
E important sa fii practic. Sa stii sa repari o priza. Sa schimbi uleiul la masina poate. Sa intelegi fenomenele fizice si chimice care au loc.
E important sa realizezi cine esti si ce iti doresti de fapt de la viata. Dincolo de toate mastile si falsele e-uri.
E important sa stii sa fii la curent cu tehnologia noua. Sa stii sa lucrezi la calculator. Sa scrii repede. Sa folosesti mail-ul si diverse fotografii de editare.
E important sa stii cum ajungi unde trebuie sa ajungi. Ce obstacole vei intalni si sa fii pregatit pentru ele. Sa fii organizat.
E important sa stii cu cine trebuie sa vorbesti. Ce intrebari trebuie sa pui ca sa primesti raspunsurile care iti clarifica nelamuririle si nu altele.
E important sa stii nu una, ci chiar 2 limbi straine minim.
Atatea preocupari. Atatea directii diferite. Care necesita timp.
Se spune ca inoculezi un obicei nou in 30 de zile. Timp dupa care nu mai presupune un efort, nu mai simti ca pierzi energie facand acel lucru, face parte din integritatea sinelui tau. E pe pilot automat.
Care credeti ca ar fi metoda ideala de a invata toate lucrurile astea pe masura ce treci prin viata? Tinand cont si de faptul ca vor fi momente in care traim deceptii puternice si efectiv nu avem chef de nimic. Unde este echilibrul acela al disciplinei ca sa ramai in cursa, sa te informezi constant fara sa ai momentele de disperare in care iti bagi efectiv picioarele in tot? Dat fiind ca fructele de azi sunt radacinile plantate acum cateva saptamani, luni, ani. Si totodata azi datoria noastra nu este sa culegem fructe cat sa plantam seminte care vor ajunge fructe peste luni si ani. Necesar fiind deci sa traim ca si cum nu s-a schimbat nimic. Decat ca noi muncim mai mult decat minimul necesar. Pentru ca vrem mai mult de la noi. Vrem fericiri care sunt acolo, dincolo de campul de vedere al ignorantei noastre.
Voi cum procedati? Va propuneti sa cititi o carte pe saptamana sau pe luna? Sa studiati un anumit subiect? Cititi in fiecare zi cate un pic despre toate. Sau aveti o zi pe saptamana in care studiati un subiect anume. Cum reusiti sa strabateti diversitatea asta de necesitati fara a pierde focusul datorita interesectarii de interese?
E mai util sa te axezi doar pe un lucru pana il stapanesti? Si sa le neglijezi pe celelalte? Ori exista cai ca sa poti evolua simultan in toate domeniile astea? Sa reusesti sa iti pastrezi interesul viu dincolo de dezamagirea faptului ca rezultatele nu sunt vizibile in timp real. Ca dincolo de faptul ca stii ca ai facut eforturi mari si poti fi mandru de tine, nu se vede nimic.
As aprecia si surse de informare pentru o cristalizare mai buna a informatiei.
Va multumesc!
Cred ca depinde cel mai mult de fiecare persoana in parte si de motivatia pe care o are.
Surse de informare nu am, dar o sa vorbesc putin de propria mea experienta. La inceput probabil o sa para ca bat campii, dar voi ajunge si la ideea principala.
Cand am fost mica am avut primul atac de panica pe la vreo trei, patru ani din cauza fricii de moarte (in mare parte pentru ca nu credeam in existenta sufletului si in urma unui lung proces de gandire am ajuns la concluzia ca dupa ce mori nu mai simti si nu mai gandesti nimic, iar gandul asta m-a terifiat toata viata). Pe la vreo 5 ani am vazut o exorcizare la biserica si de atunci mi-a fost frica ca voi deveni posedata sau voi ajunge prin circumstante (neintelese la momentul respectiv) sa imi omor parintii sau animalele de companie. Avem atacuri de panica extrem de dese, cand ma durea capul, cand ma durea burta etc. Cand ai mei plecau de acasa, imi era frica ca vor muri. Mi-a fost frica de intuneric, mi-a fost frica sa calatoresc, mi-a fost frica sa imi fac prieteni. Pe scurt, pe la adolescenta am fost diagnosticata cu anxietate generala, de parca nu era evident, avand in vedere ca imi traiesc 99% din viata in frica, inclusiv atunci cand dorm. 
Plus ca aveam alte probleme de genul OCD si ma intorceam de vreo trei ori din drum, ca sa ma asigur ca am incuiat usa. Trebuia sa fie intotdeauna numar impar.
Iar pe mine, frica asta m-a motivat din foarte multe puncte de vedere. Primul meu instinct este intotdeauna sa o iau la fuga sau sa imi fac o grota undeva la marginea orasului, sub pamant si sa stau in ea. Dar, dupa cum spuneam, din foarte multe lucruri m-a motivat pentru ca mi-am dat seama ca nu as putea experimenta nimic in felul asta. Asa ca am inceput sa iau fiecare frica si fiecare senzatie, una cate una incercand sa gasesc metode si tipare in functie de felul in care reactionez si sa le transform in avantaje incetul cu incetul.
Mintea mea extrem de ocupata sa gaseasca tot felul de situatii in care un eveniment ar putea sa o ia razna, m-a facut sa vin cu 100 de posibile solutii. Sunt probabil un pic tipicara si un pic perfectionista. Dar chestiile asta pana acum nu au facut decat sa imi aduca avantaje. La facultate, in hobby-uri si in orice as face, o fac destul de bine pentru ca sunt extrem de atenta in ceea ce fac. Paranoia ca lucrurile ar putea merge prost, m-a facut sa invat numeroase informatii practice, precum sa schimb o priza.
Apoi anxietatea sociala, dupa cum spuneam, am facut jurnalismul (probabil dintr-o dorinta masochista), dar chestia asta m-a ajutat extrem de mult. In mare parte pentru ca am fost expusa la tot felul de interactiuni sociale, dar am si invatat diverse tehnici pentru a conversationa. Daca la inceput eram crispata cand trebuia sa vorbesc cu cineva nou, acum nu am probleme in a o face. De regula, nu este primul meu instinct, dar dupa cateva secunde in care stau si ma gandesc cum as lua-o la fuga, incep sa ignor senzatia si fac chestia respectiva oricum. Chiar daca imi este frica ca voi parea ridicola, chiar daca imi este frica ca voi fi judecata etc.
Astea au fost doar cateva exemple, insa la un moment dat am decis ca nu voi lasa frica asta sa imi conduca viata, pentru ca voi ajunge la batranete plina de regrete. Cu toata anxietatea mea generala, m-am mutat singura din prorpie initiativa, am cunoscut un baiat din alta tara, am locuit impreuna, am plecat din tara, am invatat o limba in mai putin de un an si am inceput sa fac o facultate in limba respectiva imediat cum mi-am luat diploma. Am cunoscut peste 100 de oameni intr-un an de zile si am fost singura din grupurile respective care mergea in parte sa ii cunoasca pe toti ceilalti colegi si acum sunt singura dintre cele zece, douazeci de persoane (cu care inca mai vorbesc), care deja si-a facut prieteni din tara respectiva, de una singura, in mai putin de un an. Pentru ca majoritatea strainilor sustin ca este foarte greu sa iti faci prieteni aici, am intalnit oameni care erau aici de vreo 10 ani si nu aveau un prieten nativ. Si nu spun chestia asta ca sa ma laud, dar ca sa arat cat este de important sa iti depasasti limitele.
Probabil din cauza perfectionismului meu si a paroanoiei am considerat ca este important sa cunosti multe lucruri si sa experimentezi multe lucruri. Pentru ca poate pentru altii cunoasterea este un avantaj pentru mine cunoasterea este liberate. Asa ca pentru mine, nu trece o zi, in care sa nu incerc sa invat ceva nou. Fie ca citesc niste articole pe internet, fie ca citesc o carte, fie ca invat pentru facultate, fie ca ma apuc de un hobby nou, incerc intotdeauna la sfarsitul zilei sa reiau ce am invatat in ziua respectiva si sa apreciez ce am dobandit.
Pentru mine, asta tine interesul viu, insa este o reteta personala pentru fiecare persoana in parte, in functie de motivatiile pe care le au, de personalitatea lor si de ceea ce isi doresc sa atinga.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Interesanta intrebare si binevenita. Viata are multiple valente si noi trebuie sa fim cei care alegem ce anume dorim sa facem, sa stim, sa ne bucuram de ce am realizat, sa socializam, sa ne facem prieteni, sa fim practici si sa stim sa ne modelam viata pentru a raspunde acelor cerinte din Eul nostru interior.
Daca ti-e frica de incercarile vietii si te inchizi in sine si iti plangi de mila, vei vegeta dar nu vei trai, va trece viata pe langa tine si nu vei reusi sa te bucuri de ceea ce esti, de ceea ce ai si de ce ai putea deveni daca, nu te-ai speria de tot si de toate si ai incerca sa ai incredere in tine si sa actionezi pentru ati modela viata pe care o doresti si la care vrei sa ajungi.
Eu, am o fire curioasa si mereu vreau sa stiu ceva in plus, sa fac ceva util care sa fie bun atat pentru mine, cat si pentru cei din jurul meu, pe care-i iubesc si-i respect.
Nu stiu daca e bine sa te canalizezi doar asupra unui domeniu si sa ramai cantonat acolo pana il stapanesti si apoi sa treci mai departe. Este necesar sa gasesti energia si timpul necesar pentru a aborda acele subiecte si a le aprofunda, pentru a gasi solutii si raspunsuri la problemele pe care ti le pune viata.
Timpul nu ne este intodeauna prieten, el trece repede si daca il irosim, pierderea este iremediabila si atunci, "daca ai pierdut trenul", trebuie sa astepti mult pentru a se ivi alta ocazie, care sa-ti fie prielnica pentru a te angaja intr-o noua incercare a vietii.
Mi-a placut mult raspunsul lui OoBunnyoO, marcata de frici inca din copilarie, dar care a reusit sa si le inviga si sa reuseasca in viata, luptand cu sine si cu fiecare temere in parte pentru a le birui. Nu cred ca exista om care sa nu aiba temeri, care sa nu fi incercat neincrederea in fortele proprii si care sa nu-si fi "plans" de mila, insa de aici si pana la a abandona lupta cu viata si a accepta doar ceea ce-ti ofera, este o cale lunga.
Eu, am trecut prin viata asumandu-mi responsabilitati, invatand zilnic cate ceva nou si actionand pentru a ma autodepasi si cred ca pana acuma am reusit cu destul succes.
Toti avem problemele noastre, in propria noastra familie, pe care trebuie sa le rezolvam, mai trebuie sa actionam si pentru binele colectiv pentru ca, nu putem trai "in turnul nostru de fildes", fara sa ne pese ce se intampla in jurul nostru si fara a da o mana de ajutor acolo unde se cere.
Mai cred ca importanta este gandirea pozitiva care ne va da motivatia pentru a "gusta" viata si a gasi in ea si lucrurile bune, fara a ne victimiza pentru ca, n-am reusit la fel ca altii.
Increderea in tine si in fortele proprii este elementul definitoriu care te va transforma din "invins" in "invingator".
Trebuie sa stai departe de automultumire si de "lasa ca-i bine si asa" pentru ca acestea sunt piedici si ziduri ridicate din propria vointa si care-ti ingradesc posibilitatile create de viata.
Felicitari Becemi pentru intrebare, mi-ar place s-o citeasca cat mai multi tineri si sa constientizeze ce vor sa faca cu viata lor si sa nu astepte ca, altcineva sa le diriguiasca ce au de facut ci, sa se motiveze singuri pentru a actiona si a reusi. Nu putem sa ne victimizam pentru ca traim intr-o tara care n-are inca posibilitati ca alte state, care nu este condusa asa cum ar trebui, care se zbate inca pentru a-si pastra echilibrul si a se descurca prin hatisul de obstacole care-i mai stau in fata. Trebuie sa apreciem ce avem in aceasta tara, care este frumoasa si care este leaganul copilariei noastre si sa o facem sa fie, din nou, ceea ce a fost atunci cand era granarul Europei.
Ar fi multe de spus la aceste subiecte abordate in intrebare insa, ma opresc aici si urez tuturor celor care se afla la inceputul vietii sa aiba curajul s-o traiasca asa cum merita, iar pentru cei care sunt formati si s-au mai confruntat cu probleme, sa aiba puterea necesara sa actioneze, sa se confrunte cu propriile temeri si sa o ia de la capat.
Un gand bun si multa sanatate.
Răspunde
Imi pare rau ca va dezamagesc, incercand sa ma amestec printre elite(Experti, Campioni, etc.).
Imi dau si eu o umila idee, poate va ajuta, poate va transform direct in dusmani!
Conteaza in viata mai multe care te pot ajuta si anume:
Conteaza enorm (indienii au descoperit) sa te nasti intr-o familie care sa fi parcurs in cateva generatii acesti enorm de multi pasi.
Conteaza foarte mlt sa fii atat de dotat, ca voi, ca sa va si doriti cele expuse de voi.
Conteaza starea materiala de moment, tara in care te-ai nascut, Credinta.
Restul este treaba noastra a fiecaruia, ce metoda, ce spirit de asimilare.
Educatia se capata in 7 ani. Cifra medie. Sa te porti in societate! Sa vezi acea Cale, nevazuta de altii. Sa capeti atatea de infinite inceputuri, sa ti se inoculeze in softul personal.
Sunt multe de discutat mai apoi.Dar as insista doar asupra unui singur adevar : anume, ca fara inceput(pana nu se dezvolta embrionul de care vorbeam mai inainte)nu ati face fata.Sau nu la dorintele voastre particulare.
Thomas Mann a scris romanul Casa Budenbrook, sau asa ceva, in care explica precum un evreu cu ceva boare de cultura, ca o familie poate evolua in 3 generatii (de incaltati).
Putini au observat amanuntul asta, nici eu care l-am citit intr-o prefata, altfel, as fi urmarit alte planuri.Neinteresante in aceasta discutie.
primul plan este cand te incalti, al doilea cand furi destul (negustor) ca sa-ti faci un ambient in care sa poti relationa cu 'lumea buna', si finalul sa te dedici artei. Mai pe scurt: acumulare materiala, educatie primara, arta! Dupa aia, veti fi dezamagiti, urmeaza Risipa.
Dar asta e cursul lumii! Daca exista continuitate!
Nu in Romania!
Priviti Marea Britanie!
Chiar India!
Simultan se pot face cei la a' 3-a generatie de incaltati', ma scuz de exprimarea pe intelesul tuturor!
Doar atunci poti evolua 'simultan', asa cum ai formulat.
Deci fiecare trebuie sa treceti cateva generatii pentru ca chiar unul ca mine, va va simti daca sau nu aveti 'pamant in unghii' si va dati altceva decat sunteti.
Nu se pot sari pasii astia!
Va dau exemple politice din Romania?
Le stiti!
Deci 3 generatii! Daca functioneaza corect! In sensul in care v-am spus!
Uitati-va la lorzii englezi: la regii lor!
Si ei cu hiatusuri, nu se incurca cu papitoi francezi sau alte, doar cu americanii, care sunt ramasi sclavii lor, tot prin traditie si care au in sange lupta pe teren.
Nu poti aprecia un Haendel sau un Bach, coroborand cu hermann Hesse, sau sa citesti un Shakespeare si sa lucrezi si la Nassa, sau sa intelegi un Dostoievskii, daca nu ai parcurs peste 3 generatii de 'incaltati'.Nu poti intelege nici istoria lumii, nici frumusetea artei grecesti vechi daca nu ai citit pe Nietzsche, sau frumusetea poeziei daca nu ai citit sonatele shakespeariene sau pe OscarWilde. Sau filozofie daca nu ai citit macar baza, care este Pitagora sau Aristotel, Platon sau Sofocle dar mai ales SOCRATE!
Nici nu ai sa intelegi explozia tehnologica, decat la nivel embrionar, evolutia electronicii si informaticii in ultimul secol.Nici macar astrologia daca nu-i observai pe vechii egipteni.Sau istoria religiilor, daca nu conexai istoria lumii cu Eliade.Cel putin. Nici macar istoria mecanicii cuantice sau teoria evolutiei daca nu-l vei fi citit pe Virgiliu, Eminescu, Einstein, sau matematica daca macar nu ai citi pe Kant, (care este o arta a disciplinei), sau statul de drept, democratia daca nu stii dreptul roman apoi, napoleonian.
Nici Renasterea daca nu stii filozofia si arta greaca veche.
Sau religia daca nu cunosti Biblia si Coranul (care este aparuta mai tarziu, completand si plagiind mai inainte B
Biblia.
Nu veti intelege nici drept constitutional sau importanta unei Constitutii cand vreti sa faceti un cod civil sau penal sau care sunt normele normale de aplicare. (procedurile).
Nici arta noua, nici suprarealismul sau psihedelismul.
Toate se leaga. Gata! Nu vreau sa-mi mai amintesc de nimic! Nici macar de influenta maselor sau teorii bolsevice sau revolutii furate sau alte nenorociri -migratii, etc.
Succes!
sper sa va limitati la ce puteti:
Cel PUTIN 3 GENERATII de incaltati!
Nu putin, ala al Russiei, ala stie ceva, ca are consilieri!
Bafta!
Nimic nu e important. Toate lucrurile sunt asa cum sunt, tu le faci sa devina importante. Nu inteleg de ce ai scris toate conventiile alea. Creezi un tipar, dar pentru ce? Au fost oameni care au avut in mintea lor biblioteci intregi, se priceau la tot in materie de stiinta sau arta, dar la ce le-a ajutat? Ii mai tine cineva minte? Repet, absolut nimic nu e important. Poti sa ai 200 de kile, sa nu stii sa articulezi doua cuvinte, dar atata timp cat iti vezi de viata ta ai respectul meu. Eu prefer sa vorbesc cu Nicusor de la Braila in loc sa vorbesc cu unii profesori. That's it. Profesorii imi zic ce sa fac, iar eu vreau sa fac ce vreau, sa invat cum vreau, sa rad cat vreau si sa vorbesc cat vreau, nu-mi trebuie sistemele lor comuniste. Nicusor de la Braila e mai amuzant decat ei.
Daca tu vrei sa inveti si sa faci toate alea, bravo tata, dar nu uita ca tu ramai acelasi. E frumos sa mergi cu bicicleta, sa mananci vegan, sa stii arta si poezie, sa vrei sa devii Da Vinci, dar poate sa fie la fel de groaznic. Tu alegi ce vrei. Dar asta nu inseamna ca e mai importanta matematica decat spartul semintelor, la modul obiectiv, absolut.
Intrebarea mea este despre sisteme de invatare utile, care sa ofere suficient timp informatiei variate sa se cristalizeze intr-un proces continuu.
Bineinteles ca faci ce vrei, ce simti ca se muleaza pe felul tau de a fi. Chiar daca nimeni nu te-a sfatuit asa, asta nu inseamna ca nu mai este nimeni care sa se comporte ca tine, sa aiba atitudinea ta.
Ideea este de a vedea mai multe variante si de a incerca sa iei ce ti se pare ok.
Ce esti va fi cu mult mai important de ce stii. Asta nu se schimba.
Răspunde Am dat-o-n balarii. Invata cat mai diversificat si cat mai placut, eu cel putin asa fac, altfel nu pot. Nu te aglomera totusi prea tare ca iti vei pierde motivatia. Orienteaza-te dupa chef: Ce ai chef sa inveti? Si asa stii...
Daca stii sa-ti faci curatenie si te uiti la facebook, nu o sa intelegi decat ca trebuie sa-ti faci curatenie! Daca ai furat ceva si te duci la universitate, nu o sa intelegi nimic, o sa ai o diploma doar. Daca toti vor face ca tine (presupun) vom merge in directia in care se vede!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
