Osea1:2,, Intaia data cand a vorbit Domnul catre Osea, Domnul a zis lui Osea; Du-te, si ia-ti o nevasta curva si copii din curvie; caci tara asta a savarsit o mare curvie, parasind pe Domnul" Puteti crede ca Divinitatea absoluta care a creeat universul, aceea forta care tine in echilibru universul sa poata avea asa,, comportament"? Il puteti inchipui in asemenea mod, indiferent de context? Din pacate asemenea,, descrieri" injosesc Divinul, si cei mai grav multi chiar cred in ele.

Singurul raspuns pentru o asemenea cautare cu totdinadinsul a unor pasaje care reflacta realitatile unei societati anume si nu sunt neaparat generalizatoare este aducerea aminte nu numai a ceea ce pare a suna urat desi nu este dar si a ceea ce se gaseste frumos in aceeasi scriere sfanta. Iata un pasaj in care Dumnezeu il intreaba pe Iov, si, prin el si pe noi, vesnicii cartitori:"
"Cine este cel ce imi intuneca planurile prin cuvant fara pricepere? Incinge-ti mijlocul ca un viteaz ca Eu sa te intrebsi tu sa Ma inveti.
Unde erai tu cand am intemeiat Pamantul? Spune, daca ai pricepere.Cine i-a hotarat masurile, stii? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui?, sau cine i-a pus piatra din capul unghiului atunci cand stelele diminetiii izbucneau in cantari de bucurie? De cand esti, ai poruncit tu diminetii? Ai aratat zorilor locul lor? Esti incredintat acum, tu, cel care vorbesti impotriva celui Atotputernic? Tu, care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun raspuns de dat?"Caci, adaug eu, cine este acest navarre care pare a sti mai bine decat oricare alta fiinta cine este Divinitatea absoluta, forta care tine, intr-adevar echilibru Universului? In numele carei revelatii vorbesti? Si cine dintre noi ia la puricat tot ce a putut omul spune de-a lungul vremurilor despre ceea ce intelegea prin Divin si ceea ce parea sa-i spuna acesta? Caci, pana la urma in toate religiile lumii Divinitatea a fost receptata cu realitatile timpului respectiv. Ce-ar insemna sa-i condamnam pe aztecii altor timpuri daca ei intelegeau ca Divinitatea le cere jertfe omenesti? Daca noi percepem Divinul din lume ar trebui sa fie de-ajuns.Lauda tie, navarre, ca nu contesti existenta Divinului in lume si nici Legea divina ce tine in echilibru Universul.Insa ai mare grija ca, recurgand la cuvinte ale indivizilor din alte spatii si timpuri, risti sa distrugi ceea ce singur construiesti.Am vazut, dintr-un raspuns anterior ca, din tot ce-ai spus, cineva a inteles doar ca Dumezeu nu exista pentru ca n-ar putea face sau spune anumite lucruri de neinteles pentru vremea de acum dar perfect reale pentru lumea de atunci.In ceea ce priveste pasajul ales pentru denigrare astazi nici macar nu-ti ilustreaza ideea:curvia este cu adevarat un mare pacat, fie ea si curvie politica, asa cum sugereaza textulCaci curvie este si acum a-ti parasi idealul si aliatul ba chiar si stapanul, as zice.Numai bine.

Eu nu vad nimic injositor aici, caci adevarul nu este injositor oricat de mult nu am vrea noi sa-l vedem.

Citeşti, citeşti, dar citeşti precum tanti Aglaia şi înţelegi precum Matilda.
Metaforele lui Nichita Stanescu, să zicem, tot aşa le înţelegi? Şi acestea sunt simple poezii, Biblia e cu totul altceva, iţi trebuie multă linişte sufletească şi har pentru a o pătrunde.

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…
Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.
- Uite o problema pentru tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa o ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece.
Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
- "Nu"
- De unde vine Satana?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da
- Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat.
Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau. Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student.
- Crezi in Dumnezeu, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pentru a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Dumnezeul tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Dumnezeul tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pentru o clipa, dupa care, pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit "frig". Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material, sa aiba sau sa transmita energie.
Zero absolut (-458 F) inseamna doar, absenta totala a caldurii!
Vedeti, d-le profesor, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Nu avem unitati de masura pentru frig. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii,
d-le profesor, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, d-le prof. Intunericul nu este "ceva"; este absenta a "ceva". Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta, atunci nu exista nimic, iar acest nimic il numim intuneric.
Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie mai intunecat sau mai putin intunecat, l-am masura cu unitati de masura, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Se pare ca acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Dle profesor vreau sa spun ca premisele dv. filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita. De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresita? Poti explica in ce fel?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. D-le, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, d-le profesor?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Atunci, ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care "a auzit" creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice stabilite si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, d-le – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dv., d-le profesor?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, d-le, exista raul?
Acum, mai nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, d-le, sau cel putin nu exista ca lucru in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina. Profesorul s-a asezat, fara a mai scoate un cuvant...

PS: Studentul se numea... Albert Einstein.
Albert Einstein a scris cartea intitulata "Dumnezeu vs. stiinta" in 1921….

Cum? voi chiar vedeti divinitatea sa spuna cuiva sa-si ia o nevasta curva? Chiar va puteti face o imagine mentala si sa,, vedeti'aceasta scena cu stapanul unuversului? waw? incredibil unde duce indogmarea!

Ai postat la Educatie si Cultura Generala, pacat ca nu este si o categorie de Dezinformare si Extrageri din Context cu Scop Defaimator. Sincer, crezi ca-ti foloseste la ceva sa afli niste pareri daca extragi din context si induci ideea cum ar trebui sa ti se raspunda la acea intrebare?

Again. Studiezi la greu. Eu nu te mai deranjez!

Depinde ce inteles ii dai. avand in vedere ca este din umbra.multi chiar cred in ele. da, cred, dar si tu spui, indiferent de context.si versetul asta citindul fiecare il intelege cum vrea, sau cum poate, iar unul care vrea sa duca pe altii in ratacire, nu mai specifica si; indiferent de context.pentru ca biblia nu se ia pe bucatele.contextul de care vorbesti sunt toate versetele ce au legatura cu acesta.de abia atunci intelegi ce a vrut sa spuna.cunoscand caracterul domnului putem crede ca a vorbit metaforic, ca este o condamnare absoluta a unui neam, si ca nu mai e nimic de facut, sau ca osea are mai multe sanse sa indrepte o alta biserica, sau o alti oameni spre crestinism decat are, sa-i indrepte pe acei rataciti pe calea cea dreapta. uite un raspuns; cred ca apocalipsa e o condamnare pentru poporul lui israel.cred ca atunci cand apostolii au fost trimisi in lume sa propovaduiasca cuvantul, am devenit toti copii lui dumnezeu, si poporul israel nu mai este singurul cel ales.deci si osea putea face la fel, daca poporul lui decazuse spiritual atat de mult.

@soothe si @april, va felicit. Nu mai este nimic de adaugat!