Personaje literare: Ana, eroina lui Rebreanu, victima a destinului sau a propriei alegeri? Se poate renunta la demnitate din iubire? Merita?

Fostul director avea o vorbă drăguţă "Ce îşi face omul cu mâna lui se numeşte lucru manual". Ana a avut de ales, însă sentimentele au fost mai puternice decât ea. Nu prea ştiu mentalitatea omului din acele timpuri, dar pot zice că deşi ţăranul român iubeşte şi trăieşte intens, el ţine mult şi la părerea celorlalţi, la demnitatea lui, Anei lipsindu-i acest caracter. Ea doar şi-a urmat glasul inimii ei...

Am citit cartea in clasa opta.Am fost socata de realismul din cartea aia, de personajele atat de complementare, de actiunea atat de incurcata pe mai multe planuri care se imbina la final intr-un final grandios, un final de nota 10.Ana a fost o victima a proprilor alegeri. E mult mai simplu sa dai vina pe destin decat sa iti asumi responsabilitatea pentru actiunile tale.Doar ca totul in viata se plateste si Ana a invatat asta.Nu contesc, a dus o viata grea dar n-a stiut sa vada niciodata mai departe de aparente, sa vada ca raul poate prinde orice forma.Ana a crezut prea mult in oameni si a indurat prea multe din partea lor.Asta a fost blestemul ei. A vazut in sinucidere o portita de iesire din viata asta si si-a zis ca nu poate fi mai rau in viata de dupa decat in viata ei.Pentru ea, moartea a fost o eliberare si e sadic sa citesti cum, dupa un moment de ezitare se lasa abandonata in ghearele mortii

Firavă şi fără personalitate, aşa cum apare la început, covârşită de voinţa lui Ion, îmbătată de cuvintele şi gesturile lui drăgăstoase, Ana va deveni o victimă uşoară a flăcăului interesat numai de averea ei. Acesta o seduce, apoi se înstrăinează, iar căsătoria o stabileşte cu Vasile Baciu, când fata ajunsese de râsul satului, fiind însărcinată.
Este interesant că femeia nu ocupă un rol principal în mediul din care provine, esenţa ei se reduce la un simplu instrument de înavuţire, fiind o marionetă în mâinile destinului şi ale bărbaţilor care-i pecetluiesc soarta: Ion şi Vasile Baciu. Framantarile fetei,
nesigura de dragostea lui Ion, complexata de frumusetea Floricai, sunt surprinse cu fina intuitie psihologica, autorul insistand mai ales pe deznadejdea ei care ii da adesea "ganduri de moarte".
Nunta Floricai cu George e un moment de cumpana in existenta Anei, care intrevede acum moartea ca pe unica scapare din acest univers cuprins parca de niste "ape tulburi". Femeia simte acum " o sila grea pentru tot ceeea ce o inconjoara", iar copilul I se pare o povara. Obsesiv ii apare imaginea lui Avrum care se spanzurase. sinuciderea ei este descrisa minutios intr-un capitol de mare forta analitica, streangul. Moartea ei, fara sa fie in intentia asta, devine, prin urmarile ei, o cumplita pedeapsa aplicata aceluia care I-a distrus viata.
Destinul Anei este unul tipic lumii rurale, unde „femeia reprezintă două braţe de lucru, o zestre şi o producătoare de copii."
La demnitate nu se poate renunta pentru nimic in lume nici macar pentru iubire.Nu merita! Demnitatea o ai pana mori... iubirea e de multe ori o toana.

Povestea Anei continua si in zilele noastre, multe cupluri se casatoresc din "Iubire"iar dupa putin timp divorteaza, unde a disparut iubirea? Destinul este cartea vietii noastre, dar la o anumita virsta ti-l poti schimba; Cum? prin alegerea Ta! Eu am inteles acest lucru "tirziu"dar mai bine tirziu decit niciodata. Din intrebarea pe care o pui tu poti scrie un roman dar voi incerca sa ma limitez cit pot demult.Destinul il poti numi ziua de maine pe care nu o cunosti in schimb radacina destinului o poti cunoaste; privesti in urma ta cel putin 2 generati si vei observa multe lucruri prin care au trecut parinti si bunici tai si tu ai trecut.Acum un om care doreste sa se cunoasca pe el insusi isi va pune urmatoarea intrebare-Oare de ce si mie mi se intimpla la fel? Aci este Secretul, dar pe oameni nu-i preocupa acest lucru se duc inainte si zic:Asa a fost sa fie! Totul se ascunde in trecutul parintilor si bunicilor nostri.Eu am facut o statistica pe 40 de famili si ce sa va spun totul se leaga perfect.Nimic nu este Intimplator in viata, tot ce se petrece are un scop bine stabilit.Destinul il poti schimba daca sti alegerea pe care trebuie sa o faci.

Victima a iubirii as spune eu.Din prea multa iubire a uitat de ea si de drepturile ei ca om. Ion-omul in care s-a strans parca egoismul intregii omeniri, iar Ana condamnata sa suporte umilinte cumplite (fara a avea vreo vina, cu exceptia faptului ca s-a indragostit de omul care nu trebuia).

In cazul Ion - Ana, nu merita.

Ana este si victima a destinului prin faptul ca s-a nascut fara mama si tatal ei era asa rece fata de ea si bea. Este si victima a propriei alegeri deoarece ea nu s-a gandit la fericirea ei.
Si nu, nu merita sa renunti la demnitate din iubire.
Stii cum e... ii oferi totul iar celalalt o ia ca pe o slabiciune.

Victima a iubirii as spune eu. Din prea multa iubire a uitat de ea si de drepturile ei ca om. Ion-omul in care s-a strans parca egoismul intregii omeniri, iar Ana condamnata sa suporte umilinte cumplite (fara a avea vreo vina, cu exceptia faptului ca s-a indragostit de omul care nu trebuia).