Dati-mi si mie o descriere a unui peisaj in timpul noptii.

Uite 3 exemple:
In vacanta de vara, cand am fot la munte cu cortul, am avut prilejul sa privesc peisaje minunate si sa traiesc experiente de neuitat. Cel mai mult mi-a placut padurea, noaptea. O lume noua, minunata isi dezvaluia tainele. Naframa serii a coborat lin si a invaluit pamantul. Bolta cereasca s-a intunecat pentru cateva momente. Clipind, una cate una, au aparut stelutele. Parca o mana magica le broda, netezind calea pentru craiasa noptii. O liniste deplina domnea. Printre pietre, raul isi murmura cantecul stravechi, amplificand senzatia de nemiscare. Copacii isi inaltau siluetele drept spre cer. Frunzele lor nemiscate pareau pictate de o mana nevazuta. De jur imprejur, ca niste fantome uriase, se profilau muntii. Florile isi faceau somnul de frumusete. Boabele de roua ce n-au intarziat sa apara erau lacrimile lor de dor dupa soare. Printre ele, licuricii incercau sa concureze stelutele. Deodata, totul s-a luminat aproape ca ziua. Discul galbui al Lunii se ridica incet pe bolta, mandru si plin de maretie. Un falfait razlet, un tipat, un urlet ca o chemare mi-au aratat ca viata isi continua cursul. Vraja s-a risipit. (Titlu: Noaptea in padure)

Ma aflam singura in casa si citeam o carte cand, deodata am auzit un zgomot afara, asa ca am decis sa ies. Era intuneric, nu vedeam mai nimic. Vantul adia usor si puteam sa aud murmurul frunzelor. Copacii isi inaltau siluetele spre cer, ca niste fantome uriase. Florile isi inchisesera petalele demult si-si faceau somnul de frumusete. Licuricii misunau printre firele de iarba, ca niste scatei. Sute de stele straluceau reverential in jurul magnificei luni. Am mers spre locul din care mi s-a parut ca am auzit sunetul. Pana sa ajung acolo, fiecare pas insemna adrenalina pentru mine. Intunericul si linistea de afara ma faceau sa ma tem… Luna incepu sa lumineze din ce in ce mai puternic asupra-mi. Cand colo, ce sa vezi? Era doar un pisoi, care a dat peste sticlele ce le tineam afara pentru reciclare. M-a speriat putin, dar totusi a fost o intamplare amuzanta, a fost momentul in care mi-am facut un nou prieten.

"Acum, in timp ce luna se ridica si stelele sclipesc in zadar pentru ca nimeni nu le poate admira frumusetea, doar eu in linistea noptii nu am tendinta somnului ci peisajul de afara ma inspira sa ies, sa ma plimb prin ascunzisurile intunecoase, prin padurile stufoase, sa descopar misterel noptii. Dar oare e bine ce fac? Oare e bine ca ma las ademenita de cerul intunecat, de lumina sclipitoare a stelelor, de argintul orbitor al lunii. Oare de ce? de ce au am fost cea care si-a dat seama ca noaptea ascunde mai multe mistere ca ziua? de ce eu am privit-o dintr-un unghi de teama? de ce am fost singura ce a vazut adevaratul chip al noptii, am descoperit peisajul etern ce in fiecare noapte imi ajunge in inima, abia acum l-am inteles!"
Sper ca te-am ajutat.