Poate...

Lacrimi,zambete
Culori si vise spulberate!
Copii plangand, adolescenti si mame disperate,
Cauta sa-si elibereze mintile-ncarcate,
Sa-i ofere inimii libertate!
Inocenta, ganduri bune si puritate,
Stres, nervi, pacate...
Ne lovim zilnic de toate
Sperand ca maine... POATE...
Poate maine ne vom schimba si vom devenii
Ceea ce n-am crezut vreodata ca putem fi.
Poate maine vom arata tuturor,
Ca NOI suntem aparatorii lor
Maine cu siguranta vom fi oamenii care vor arata lumii
Ca asa cum sunt, copiii lor,
Vor deveni conducatori de viitor!



Ce parere aveti? Va rog comentati un pic

Niciodata.

Niciodata n-o sa fie bine,
Fericirea din ce in ce mai rar vine,
O cautam cu disperare,
Dar si speranta intr-un final moare,
Dorinte si aspiratii spulberate,
De societate si lacomie devorate,
Cautam un sens,
In viata asta sinonima cu nonsens,
Cand realizam ca am luptat degeaba,
Realizam ca viata noastra ii gata,
Firul este scurt,
Sfarsitul o sa fie abrupt,
Agitatie si mult praf,
Asta sa scrie pe al meu epitaf.

Pam, pam.
Esti pe drumul cel bun, eu scriu cam sunt prost, adica tot timpul, sa scrii in stari diferite, fericire, suparare, plictiseala, fiecare stare merita niste versuri.

Frumos! Bravo!

Imi place foarte mult dar iti propun așa:
La stres,nervi,păcate sa faci:Stres si nervi si păcate vin de peste tot se amestica totul si ne lovim de toate!

Sperând ca mâine. Poate.

Poate mâine...ce ai scris tu

Si vom devenii ceva necunoscut, ceva ce nu ne-am inchipuit ca pute-am fi vreodată.
Mâine, poate mâine vom arata lumii ca noi suntem aceia, ca noi suntem aparatorii lor pe vecie!
Vom arată ca așa cum sunt copii lor, ei sunt viitorul ei or fi conducătorii lui.

Sau alta varianta :vom arată ca așa cum sunt copii lor se pot schimba si ei ca noi si vor fi/deveni conducători de viitor.

Sper ca te-am ajutat cu versurile nu cred ca sunt așa de bune dar sper sa te ajute.
Sa o scrii terminată si editata din nou aici te rog frumos.