Ordonare:
După relevanţă
Teoria Corzilor este un concept ipotetic din fizică. Termenul provine din denumirea engleză "String Theory", care ar însemna Teoria Corzii sau poate și mai bine Teoria Corzilor. Deoarece un element esențial în construcția modelului fizic este supersimetria, de multe ori Teoria Corzilor este redenumită Teoria Supercorzilor, dar în esență ambele denumiri semnifică același lucru.
Până în prezent sunt cunoscute cinci modele viabile care nu au anomalii și care sunt compatibile cu un spațiu fizic cu zece dimensiuni, una temporală și nouă spațiale. Se crede că aceste cinci teorii nu reprezintă altceva decât diverse manifestări ale Teoriei M (M-theory).
În teoria stringurilor particulele elementare sunt alcătuite din stringuri (corzi sau sfori) aflate sub excitație. Stringurile trebuie să fie întinse sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste stringuri nu sunt prinse de un suport, ele plutesc în continuum-ul spațiu-timp. Tensiunea stringurilor este dată de cantitatea, unde este egal cu pătratul lungimii stringurilor. Dacă teoria stringurilor este o teoria a gravității cuantice, atunci mărimea medie a unui string trebuie să fie aproximativă cu lungimea Planck, care este egală cu aproximativ 10-33 cm.
Stringurile pot fi linchise (sunt ca o bucată de sfoară sub formă de cerc) sau deschise (ca o bucată de sfoară), cele deschise se pot închide și ele devenind închise. Aceste stringuri interacționează unele cu altele în spațiu și timp rezultând particule elementare. Diferitele forme de interacțiune dintre stringuri dau proprietățile fizice ale particulei.
Pentru introducerea fermionilor in această teorie trebuie să existe o simetrie speciala numită supersimetria. Supersimetria înseamnă că oricărui boson îi corespunde un fermion. Deci supersimetria face o legătură între bosoni și fermioni. Din păcate această supersimetrie (cuplu boson-fermion) nu a fost observată in experimente efectuate în acceleratoare de particule (acceleratoare de particule: acceleratoare liniare, ciclotron, betatron).
Universul nostru este format din 4 dimensiuni: înălțime, lungime, lățime și timpul. Restul, până la 11 nu le percepem, 6 fiind înfășurate, iar una le conține pe cele 10. Universul nostru se află pe o membrană infinită în lungime, dar foarte îngustă. Ciocnirea dintre membrana ce conține universul nostru și cea a unui univers paralel a dus la Big Bang.
RăspundeEsti prost? Tipul vrea sa i-o explici ca sa inteleaga tot omul nu sa dai copy-paste de pe wikipedia.
Răspunde
Da, ideea e ca inca sunt a 9-a la liceu si nu am cunostine de fizica cuantica prea bogate, macar tu ai inteles. Ma uitasem pe wikipedia, nu intreb despre fizica ipotetica fara sa citesc ceva, dar inca nu m-am prins. Daca nu se gaseste careva sa imi explice cred ca iti dau tie funda... 
Nu e fizica ipotetica, ci se numeste fizica teoretica. De acolo si denumirea de fizicieni teoreticieni. Teoria Corzilor presupune ca tot ce vedem, universul este format din particule in forma unor corzi. E doar o teorie. Inca nu s-a aflat din ce e facuta materia. Aia de la Czern cu acceleratorul lor de particule, au descoperit recent bozonul Gibbs, supranumit "particula lui Dumnezeu", adica cea care da masa corpurilor. Pana la urma si Big Bang-ul tot o teorie e, doar ca e larg acceptata. Nimeni nu stie ce a fost inainte de acel presupus "Big Bang". Poate ca se intampla Big Bang-uri periodic o data la nu stiu cate miliarde de ani, si asta nu e primul ci doar unul dintre ele. Sper ca te-am ajutat, nici eu nu stiu multe dar e interesanta fizica cuantica prin faptul ca incearca sa explice cele mai mari mistere.
Mai greseste omul. Si cand te gandesti, sunt la muzica. Ce treaba sa am cu fizica teoretica? E doar o pasiune.
Se mai intampla.
Eu chiar daca fac liceul pe real si pana acum eram pasionat doar de istorie si informatica, m-a apucat chestia cu fizica teoretica de cand am inceput sa ma uit la Big Bang Theory . Stiu ca poate suna penibil, dar ma bucur ca am descoperit si partea asta fara sa fiu constrans sau obligat de institutii/persoane.
Eu cand eram in scoala nu vroiam sa aud de fizica si chimie. Abia mai tarziu, uitandu-ma la diferite documentare mi-a starnit curiozitatea, atunci nefiind obligat sa invat.
U prea m-am prins nici eu.dar din cate am inteles ii vorba despre atomi..stii ca electronii si protonii se invart in jurul nucleului, si e vorba despre "orbita"aia pe care electronul se invarte fix in cerc..nu stiu daca ai inteles..imagineaza-ti soarele si planetele...e cam la fel. Daca atomul ar fi marit la diametrul sistemului solar, o coarda ar avea marimea unui copac! acele "corzi"se pot micsora dar iti trebuie 7 dimensiuni.o dimensiune se asociaza cu directiile independente in care te poti misca,
In fine..ideea ar cam fi ca atomul are 7 corzi adica orbitele alea pe care se invart electronii si protonii si ca niciuna nu trebuie sa se atinga intre ele ca daca nu se intampla ceva naspa
din cate-am inteles..si dau astia ex "Big Bang'ul
Teoria Corzilor este un concept ipotetic din fizică. Termenul provine din denumirea engleză "String Theory", care ar însemna Teoria Corzii sau poate și mai bine Teoria Corzilor. Deoarece un element esențial în construcția modelului fizic este supersimetria, de multe ori Teoria Corzilor este redenumită Teoria Supercorzilor, dar în esență ambele denumiri semnifică același lucru.
Până în prezent sunt cunoscute cinci modele viabile care nu au anomalii și care sunt compatibile cu un spațiu fizic cu zece dimensiuni, una temporală și nouă spațiale. Se crede că aceste cinci teorii nu reprezintă altceva decât diverse manifestări ale Teoriei M (M-theory).
În teoria stringurilor particulele elementare sunt alcătuite din stringuri (corzi sau sfori) aflate sub excitație. Stringurile trebuie să fie întinse sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste stringuri nu sunt prinse de un suport, ele plutesc în continuum-ul spațiu-timp. Tensiunea stringurilor este dată de cantitatea, unde este egal cu pătratul lungimii stringurilor. Dacă teoria stringurilor este o teoria a gravității cuantice, atunci mărimea medie a unui string trebuie să fie aproximativă cu lungimea Planck, care este egală cu aproximativ 10-33 cm.
Stringurile pot fi linchise (sunt ca o bucată de sfoară sub formă de cerc) sau deschise (ca o bucată de sfoară), cele deschise se pot închide și ele devenind închise. Aceste stringuri interacționează unele cu altele în spațiu și timp rezultând particule elementare. Diferitele forme de interacțiune dintre stringuri dau proprietățile fizice ale particulei.
Pentru introducerea fermionilor in această teorie trebuie să existe o simetrie speciala numită supersimetria. Supersimetria înseamnă că oricărui boson îi corespunde un fermion. Deci supersimetria face o legătură între bosoni și fermioni. Din păcate această supersimetrie (cuplu boson-fermion) nu a fost observată in experimente efectuate în acceleratoare de particule (acceleratoare de particule: acceleratoare liniare, ciclotron, betatron).
Universul nostru este format din 4 dimensiuni: înălțime, lungime, lățime și timpul. Restul, până la 11 nu le percepem, 6 fiind înfășurate, iar una le conține pe cele 10. Universul nostru se află pe o membrană infinită în lungime, dar foarte îngustă. Ciocnirea dintre membrana ce conține universul nostru și cea a unui univers paralel a dus la Big Bang.
Teoria Corzilor este un concept ipotetic din fizică. Termenul provine din denumirea engleză "String Theory", care ar însemna Teoria Corzii sau poate și mai bine Teoria Corzilor. Deoarece un element esențial în construcția modelului fizic este supersimetria, de multe ori Teoria Corzilor este redenumită Teoria Supercorzilor, dar în esență ambele denumiri semnifică același lucru.
ână în prezent sunt cunoscute cinci modele viabile care nu au anomalii și care sunt compatibile cu un spațiu fizic cu zece dimensiuni, una temporală și nouă spațiale. Se crede că aceste cinci teorii nu reprezintă altceva decât diverse manifestări ale Teoriei M (M-theory).
În teoria stringurilor particulele elementare sunt alcătuite din stringuri (corzi sau sfori) aflate sub excitație. Stringurile trebuie să fie întinse sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste stringuri nu sunt prinse de un suport, ele plutesc în continuum-ul spațiu-timp. Tensiunea stringurilor este dată de cantitatea 1/(2 \pi \alpha '), unde \alpha ' este egal cu pătratul lungimii stringurilor. Dacă teoria stringurilor este o teoria a gravității cuantice, atunci mărimea medie a unui string trebuie să fie aproximativă cu lungimea Planck, care este egală cu aproximativ 10-33 cm.
Stringurile pot fi linchise (sunt ca o bucată de sfoară sub formă de cerc) sau deschise (ca o bucată de sfoară), cele deschise se pot închide și ele devenind închise. Aceste stringuri interacționează unele cu altele în spațiu și timp rezultând particule elementare. Diferitele forme de interacțiune dintre stringuri dau proprietățile fizice ale particulei.
Pentru introducerea fermionilor in această teorie trebuie să existe o simetrie speciala numită supersimetria. Supersimetria înseamnă că oricărui boson îi corespunde un fermion. Deci supersimetria face o legătură între bosoni și fermioni. Din păcate această supersimetrie (cuplu boson-fermion) nu a fost observată in experimente efectuate în acceleratoare de particule (acceleratoare de particule: acceleratoare liniare, ciclotron, betatron).
Universul nostru este format din 4 dimensiuni: înălțime, lungime, lățime și timpul. Restul, până la 11 nu le percepem, 6 fiind înfășurate, iar una le conține pe cele 10. Universul nostru se află pe o membrană infinită în lungime, dar foarte îngustă. Ciocnirea dintre membrana ce conține universul nostru și cea a unui univers paralel a dus la Big Bang.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
