Povestirea povesti frumoasa din padurea adormita

Poftim:*
A fost odata, in vremurile de demult, un imparat si o imparateasa.
Intr-o buna zi, imparateasa nascut o fetita atit de frumoasa ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. In bucuria lui, imparatul dadu o mare petrecere unde pofti toate rudele, prietenii si ursitoarele, ca sa-i inzestreze fiica cu fel si fel de daruri: frumusete, bucurie, virtute, bogatie, noroc.
La petrecere sosira, rind pe rind, sapte ursitoare poftite de imparat la ospat, iar bucatele au fost servite de pe talere de aur. Deodata, petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit, era o ursitoare, de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. Pesemne ca ursitoarea cea rea venise sa se razbune pe rege pentru ca uitase s-o invite. Cind petrecerea era pe sfirsite, ursitoarele au trecut pe rind pe linga leaganul fetitei si au inzestrat-o cu daruri alese. Ursitoarea cea rea se apropie si ea de leaganul fetitei si cu glas tunator spuse:
"-Inainte de a implini 18 ani, copila se va intepa la deget cu un fus si va muri."
La auzul acestor vorbe toti incremenira. A saptea ursitoare, care n-apucase sa urseasca, facu un pas inainte si spuse:
"-Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. Atunci cind fata se va intepa cu fusul, sa nu moara ci sa cada intr-un somn adinc din care numai sarutul unui print indragostit o poate destepta.
Inca din ziua aceea, imparatul dadu porinca sa se arda toate fusurile din imparatie, iar cine s-ar fi opus acestei porunci ar fi fost intemnitat pe viata. Fetita crescu si se facu domnita frumoasa, prietenoasa si cuminte. Intr-o buna zi, hoinarind singura prin palat, dadu de o usa ferecata tocmai in virful turnului.
"-Pe aici nu am mai fost niciodata, ar fi bine sa arunc o privire, gindi ea." Deschise usa si zari o batrinica care statea si torcea de zor dintr-un fuior de in.
"-Batrinico ce faci aici, ce rasucesti asa de repede? intreba fata curioasa din calea afara. Pot sa incerc si eu?"
In clipa cind lua fusul in mina si incerca sa toarca, se intepa la deget si cazu intr-un somn adinc. Imparatul indurerat ceru ajutor ursitoarei celei bune.
Aceasta auzind vestea rea, incaleca pe balaurul urias, credinciosul ei prieten si zburara iute ca gindul si ca vintul spre palat. Cu bagheta ei fermecata adormi intreg palatul, pe imparat, pe imparateasa, pe bucatar, pe ucenic, pe pisica si chiar pe soricel. Dupa ce adormi intreaga curte, de jur imprejurul palatului incepu sa creasca maracinis care cuprinse toti peretii chiar si steagul din virful turnului. Ani de zile, pe acele meleaguri n-a mai calcat picior de om.
Feciorul imparatului vecin afla taina palatului ascuns in maracinis din spusele unui mosneag batrin. El se hotari ca trebuie sa vada cu ochii lui adevarul celor aflate si isi croi carare cu palosul prin maracinisul incilcit pina la poarta castelului. Inauntru domnea o liniste apasatoare. Strajerii, curtenii, imparatul, imparateasa, orataniile, toate vietuitoarele dormeau. Printul strabatu una cite una incaperile palatului. Deodata vazu o usa intredeschisa, in fata careia sforaiau doi strajeri si intra fioros. Facu ochi mari de uimire cind vazu, dormind pe un pat mare o domnita nemaipomenit de frumoasa si pe loc se indragosti de ea.
Se apleca sa o sarute. Dar de indata ce o atinse, frumoasa domnita se trezi si il privi cu drag si, o data cu ea, tot palatul se trezi din somnul adinc de care era cuprins. Si, dupa ce au facut o nunta de nu s-a mai pomenit, au trait fericiti pina la adinci batrineti...
Sper sa te ajute

A fost odata ca niciodata, pe un taram indepartat, un rege si-o regina binecuvantati cu o fetita. Ei o botezara AURORA, ce inseamna rasarit, caci frumusetea ei stralucea precum soarele diminetii.


Pentru a sarbatori acest eveniment, regele dadu un mare bal.Primii sosira Regele Hubert si mezinul sau Printul Philip.
- Copilul tau este o adevarata comoara! exclama Regele Hubert. Poate ca, peste ani, ea si fiul meu se vor casatori, si atunci regatele noastre se vor uni pentru totdeauna!
Tatalui Aurorei, Regele Stefan, ii placura spusele lui Hubert, asa ca anunta pe toata lumea ca mana Aurorei era promisa Printului Philip.
Chiar in acel moment sunara trompetele pentru a anunta sosirea celor trei ursitoare bune - Flora, Fauna si Merryweather.


- Am venit sa-i aducem darurile micutei noastre printese! spuse Flora. Darul meu e frumusetea!
- Eu ii daruiesc o voce neasamuita! rosti Fauna.
Apoi sosi si cea mai mare dintre ursitoare, Merryweather, sa lase darul sau.
Dar inainte ca Merryweather sa rosteasca urarea, sala balului fu inecata de fum. Din el tasni vrajitoarea cea rea Maleficient.
- Cum indraznesti sa nu ma inviti si pe mine la aceast eveniment important!? striga ea, furioasa.
- Iata darul meu pentru pretuita voastra printesa!
Aplecandu-se peste micuta faptura, rosti:
- Inainte ca soarele sa apuna, la cea de-a saisprezecea aniversare, te vei intepa intr-un fus si vei muri! blesteama ea fetita.
Apoi, fluturandu-si perelina, Maleficient se facu nevazuta.
- Vai, ce ne facem acum? rosti Regina, cu lacrimi in ochi, in timp ce-si strangea protector pruncul la piept.
- Nu te ingrijora! incearca Flora s-o linisteasca. Merryweather inca nu i-a oferit darul sau micutei printese.
- Nu e atat de puternica incat sa rupa vraja lui Maleficient, dar cu siguranta poate s-o mai indulceasca putin!
Atunci Merryweather trase adanc aer in piept, flutura bagheta sa magica deasupra capului micutei printese si spuse:
- Nu vei muri, ci te vei cufunda intr-un somn adanc! Blestemul acesta se va rupe numai cand iubitul tau iti va darui un sarut!


Regele porunci atunci sa fie arse toate fusele din intregul regat. Cele trei zane stiau insa ca aceasta masura nu va impiedica blestemul lui Maleficient. Asa ca se transformara in trei tarancute si o luara pe Aurora s-o creasca si s-o educe ca pe propia lor fiica, departe de castel. Pentru ca nimeni sa nu afle adevarata identitate a fetei, zanele ii schimbara numele in Rose si se stabilira intr-o micuta cabana, ascunsa adanc in padure.
- Maleficient n-o va cauta aici! spusera ele hotarate. Dupa care jurara ca nu vor dezvalui nimanui adevarata identitate a printesei.
Timp de saisprazece ani, ascunzatoarea printesei ramase un secret. Sub ingrijirea celor trei prietene bune Rose crescu, devenind o tanara neasemuit de frumoasa. Era amabila si generoasa si-si incepea fiecare zi cantand cu voiosie, astfel incat toate animalele din padure erau indragostite de cantecele ei.Intr-o zi, in timp ce Rose culegea mure si canta, un tanar print trecu pe acolo. Speriata, Rose scapa cosul din mana si incepu sa fuga.
- Nu te speria! striga printul. Nu-ti fac nici un rau! Voiam doar sa te aud cantand. Ai o voce atat de frumoasa!
Chipul printului era atat de cunoscut... era chiar printul ce-i aparea adesea in vis. Asa incepu sa-i cante si dansara fericiti unul in bratele celuilalt.
- Cred ca este indragostita! spuse batrana bufnita celorlalte animale de langa ea.
Cand ajunse acasa, cele trei zane se adunara in jurul ei.
- Astazi inplinesti saisprazece ani si trebuie sa-ti spunem ceva extrem de important! exclama Flora.


Dar inainte de a apuca sa-i spuna marea veste, Rose incepu sa le povesteasca despre tanarul pe care tocmai il intanlise.
- Vai, nu! Asta nu e bine! striga Fauna. Pentru ca, vezi tu...tu esti Printesa Aurora, iar mana ta este deja promisa!
In acea noapte, dupa cum planuira, cele trei zane o dusera pe aurora la castelul tatalui sau pentru a sarbatori ziua de nastere a fetei.
Maleficient descoperi ca Aurora se afla la castel si arunca o vraja asupra ei.
Fermecata, printesa merse direct intr-o camera in care se afla un fus. Aurora se inteapa la un deget si cazu la pamant intr-un somn adanc.
Cand cele trei zane se intorsera in camera in care o lasasera pe Aurora, ea nu mai era de mult acolo.O gasira adormita langa un fus...Atunci isi dadura seama ce se intamplase.
- Regele si Regina vor fi distrusi! se vaita Fauna.
- Nu si daca ii adormim pe toti pana cand se trezeste Aurora! replica Flora.
Asa ca cele trei zane au zburat prin tot regatul si, fluturand baghetele lor magice, ii adormira pe toti.
Cand se pregateau sa-l adoarma pe Regele Hubert, il surprinsera stand de vorba cu Regele Stefan. Acesta ii povestea cum fiul sau, Printul Philip, intanlise o frumoasa fata in padure cu care vroia sa se casatoreasca.


Deci baiatul de care se indragostise Aurora era chiar Printul Philip...
Cele trei zane plecara in cautarea Printului Philip si-i povestira cele intamplate.
Ii daruira Scutul Curajului si Sabia Adevarului si-l trimisera s-o omoare pe Maleficient.
Printul Philip se napusti asupra lui Maleficient care se transformase intr-o bestie hidoasa. Era acum un dragon imens si scuipa flacari. Philip ridica scutul si-o provoca la lupta. Dar caldura flacarilor era mult prea mare, asa ca fu nevoit sa bata in retragere, pana cand ajunse pe marginea unei prapastii. Atunci, exact cand dragonul se pregatea sa-i dea ultima lovitura, printul ii strapuse inima cu Sabia Adevarului.
Cele trei ursitoare il condusera pe Philip pana in camera din turnul castelului, unde dormea Aurora. Printul Philip ingenunche in fata ei si-o saruta cu multa dragoste. Genele ei tremurara usor, vraja se rupse, iar tanara printesa zambi din nou.
Si-o data cu ea, reveni la viata intregul regat.
Cei doi indragostiti se casatorira chiar in acea seara, iar petrecerea continua pana tarziu in noapte.


Cand mirii incepura sa danseze, toti isi dadura seama ca Printul Philip si tanara Printesa Aurora vor trai fericiti pana la adanci batraneti.

Bună! Dă un click aici şi ai povestirea poveştii
http://www.lecturirecenzate.ro/......dormita-2/

Nu-mi spune ca nu o stii. Adica oricine o stie de la gradinita.
Serios acum, nu te supara...
Dar vad ca ti-au povestit-o de doua ori, deci nu mai are rost s-o scriu si eu.

Nu era pentru mine ci pentru o verisoara foarte incapatanata care nu ma ascult