Prietenosul neam romanesc avea cateva prototipuri cat de cat pure. Nu erau toti retinuti si sobri, academici sau aulici ca Titu Maiorescu. Dar un taran autentic, deplin stapan pe rosturile lui se cunostea de la o suta de pasi. Si un invatator sau profesor cu autoritate, si un licentiat cu tabieturi distinse, si un burghez cordial ridicat prin merit, sau o gospodina cu bun simt. Ofiterii erau domni toti, trecuti prin ciurul civilizatiei. Popii aveau fereala ecleziastica, inginerii rigoare. Prostimea era tinuta mai la distanta, iar marlanimea la o posta.

Astazi marlanimea, neam-prostul, tata intra pe toate usile si misuna in toate incaperile, unde se intalneste cu gagiul si gagica, cu puiul-de-lele si pezevenghiul, cu toapa, jigodia si baiatul-de-baiat. Neam-prostul umple toate canalele show-biz-ului. Huiduma nesarata, mitocanul diliu sunt la poarta. Bagabontii ajunsi sed la birouri, muhaielele pidosnice fac prima. Strada e ocupata de Tafandache si Farlifus, unsi cu toate unsorile. Jegul e la vedere, badarania topaie peste tot... http://twurl.nl/rypybk

De ce? Pana cand? Pana unde? Cum scapam de ei?

SangeRoOs de AJuUnG3 PaNa La OoSs a citit aceasta intrebare

Societatea românească a fost dată peste cap odată cu venirea comunismului. Odată cu industrializarea forţată a apărut şi o pătură socială care nu-şi va găsi locul multe generaţii după aceea. Este vorba despre acei tineri plecaţi de la ţară la oraş care nu au reuşit să ajungă 'covrigari', ba mai mult şi-au pierdut şi bunul simţ, caracteristic adevăratului ţăran român.
Adăugaţi la acest fapt şi exterminarea în masă a intelectualităţii române de către aceiaşi comunişti şi veţi sesiza ce gol imens a rămas în societatea românească. Clasa de mijloc fiind şi ea făcută bucăţele. Societatea comunistă nu avea nevoie de intelectuali adevăraţi, trebuiau să fie toţi o apă şi-un pământ, iar cel care ieşea în evidenţă prin sârguinţă, inteligenţă şi iniţiativă, era privit cu suspiciune şi se încerca înlăturtarea sa. Tot atunci s-au născut şi vorbele : 'Cine e harnic şi munceşte, ori e prost ori nu gândeşte ', ' Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc ' şi alte asemenea exemple de cum poţi să-ţi furi singur căciula.
Acestă lipsă de cultură s-a perpetuat, s-a amplificat iar ulterior odată cu recâştigarea unei oarecare libertăţi au răbufnit în sunete maneliste şi cu glăscioare fiţoase sub portsteagul inculturii unor posturi de televiziune care nu degeaba au fost numite şi posturi de telembiziune. Sub acest climat se naşte încă o generaţie care încă nu are discernământul necesar pentru a distinge binele de rău.
Singurul lucru pe care îl putem face e să încercăm promovarea prin orice mijloace a bunului simţ, a gustului pentru cultură şi a prezenta în lumină corespunzătoare kitschul şi nonvalorile.